Stiri »

28 septembrie 2019 – 19:56 | Comentariile sunt închise pentru Buletinul parohial Hai cu noi nr. 68 pe septembrie 2019112 views

Buletinul parohial Hai cu noi nr. 68 pe septembrie 2019

https://www.haicunoi.com/buletin-parohial-hai-cu-noi-nr-67-pe-august-2019/
Share000

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole

19 iunie, Sf. Iuda; Iuda, fratele Domnului, Sf. Apostol Iuda, ruda Domnului; Cuv. Paisie cel Mare

Submitted by on 19 iunie 2016 – 7:00No Comment | 576 views

Sf. Iuda este o divinitate însemnată în panteonul românesc, susţinătorul unuia dintre pilonii pământului. iuda-paisiePentru că ne aflăm în mijocul verii, este firesc să apară contopiri cu divinităţile răspunzătoare de producerea ploilor catastrofale, a alunecătorilor de teren, eventual a cutremurelor. Caracterul malefic al personajului central este produs de o confuzie cu un alt Iuda, Samarineanul, trădătorul, răufăcătorul prin excelenţă. Asimiliat lui Scaraoţchi, diavolul suprem, stăpânul Infernului, Iuda a fost coborât sub pământ, unde a fost pedepsit prin legarea de axul pământului. Doar prin distragerea atenţiei demonului omenirea poate fi mântuită: pentru că Iuda este „paralizat”, cuprins de o uimire fără margini când aude colinde şi când vede ouă roşii, se recomandă ca însemnele creştinătăţii, specifice marilor sărbători, să fie prezente, având astfel o subliniată valoare apotropaică.

Sf. Apostol Iuda, ruda Domnului. Acesta la Faptele Apostolilor se numeşte Iuda, iară de Matei şi de larcu, în Evanghelie, Tadeu şi Leveu, frate fiind Domnului nostru Iisus Hristos după trup, şi fiu lui Iosif logodnicului,  frate bun lui Iacob, fratele Domnului. Acesta trimis fiiind de Hristos ca un frate şi învăţător de taine şi, spânzurându-se şi săgetându-se de către cei necredincioşi, şi-a dat sufletul la Dumnezeu (Mineiele, X, p. 192).
Cuv. Paisie cel Mare. Acest de trei ori fericit, Cuviosul şi purtătorul de Dumnezeu, părintele nostru Paisie cel Mare, era de neam din Egipt. Născut a fost din părinţi cinstiţi de Dumnezeu, învăţaţi în credinţa lui Hristos şi, fiind împodobiţi şi cu celelalte străluciri, ei l-au învăţat pe fiul său sporirea în cele dumnezeieşti şi omeneşti. După ce a fost tuns monah, s-a făcut nevoitor, ajungând la cea mai înaltă culme a nevoinţei (Proloagele, X, p. 58).

Tradiţii: Ţinut pentru că Iuda ţine piciorul pe care rezemat pământul; când va roade acel picior, pământul a cădea şi lumea se va nimici (Muşlea-Bârlea, p. 376). ♦ roade furca pământului şi, la Crăciun şi la Paşte, când se uită la ou roş şi colindă, Dumnezeu o drege la loc. Se ţine ca să nu se scufunde Pământul (Speranţia, I, f. 108 v). ♦ Se ţine vara, pentru că se crede ar fi fost frate cu Sf. Ilie, şi e rău de trăsnet (Speranţia, IV, f. 24 v). ♦ Se ţine pentru paza câmpului, npotriva grindinei. Iuda este cel care stăpâneşte şi poartă furtunile pe unde voieşte şi sloboade piatra asupra semănăturilor (Pamfile, 1997, p. 58). ♦ Eu, domnule, am săpat în ziua de Iudă. Un alt om a avut locuri de porumb răzoraş cu al meu. Acela nu a săpat în ziua aceea. Mai târziu, după vreo câteva zile, a venit o grindină şi a luat locul meu în lung şi-n lat şi tot pământul a fost prăpădit de piatră, pe când al vecinului meu a rămas neatins (Speranţia, III, f. 155 v). ♦ Un om lucrând la o casă mare, spre seară s-a ivit o furtună mare, care i-a luat acoperişul şi l-a azvârlit peste râu (Speranţia, IV f. 86 v). ♦ Iuda a dat vărsatul şi se serbează ca să nu-l dea nouă şi să nu zăcem (Speranţia, VII, f. 159 v).
Apărător de rele şi durere: Sătenii muncesc numai până la amiază, făcând clacă, adică lucrează numai pe mâncare şi pe băutură, fără plată (Speranţia, III, f. 227). ♦ Se ţine pentru a fi feriţi de cutremure (Speranţia, I, f. 384 v). ♦ In această zi se spală vasul la fântână de trei-patru ori, spre a se îngroşa lanţul care ţine legat pământul, ca să nu se cutremure (Speranţia, V, f. 348). ♦ Cine sapă în această zi se surpă locul unde a săpat (Speranţia, III, f. 166 v). ♦ Iuda e rău de potoape, de ploi multe, de surpături ale pământului (Speranţia, III, f. 194). ♦ Iuda se ţine ca nu cumva să vină fiarele sălbatice şi să răpească vitele (Speranţia, III, f. 73 v). ♦ E rău de moarte năprasnică şi de trăsnete (Speranţia, III, f. 12 v). ♦ E rău pentru sărituri şi omoruri. Cine sare în ziua asta i se întâmplă rău (Speranţia, III, f. 137 v). ♦ E rău de lovituri. Cine n-a ţinut această zi a fost lovit de nebuneală (Speranţia, III, f. 201 v). ♦ Nu se lucrează nimic în această zi pentru a nu se îmbolnăvi de boale diavoleşti, din care cauză se mai numeşte şi zi diavolească (Speranţia, III, f. 235 v). ♦ E rău de bube (Speranţia, III, f. 96).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Tags: , , , , , , , , , ,