Stiri »

1 decembrie 2019 – 18:56 | Comentariile sunt închise pentru Hai cu noi nr. 70 noiembrie 201917 views

Share000

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole

20 noiembrie, Ajunul Ovideniei Sf. Grigorie Decapolitul; Sf. Mc. Dasie; Sf. Proclu

Submitted by on 20 noiembrie 2016 – 7:02No Comment | 439 views

Sf. Grigorie Decapolitul. Acesta s-a născut într-una din cetăţile Decapoliei, care se numeşte Irinopolis. Ajungând la vârsta de opt ani, Grigorie a fost dat la carte şi, după ce s-a nevoit vreme destulă şi a învăţat toate câte i s-a părut că-i sunt de trebuinţă, alerga totdeauna la biserică cu multă evlavie, şi toate cuvintele folositoare şi mântuitoare de suflet câte le auzea le împlinea şi cu fapta, ca un cunoscător şi înţelept (…).
grigorie-decapolitulŞi străbătând vestea minunilor sale pretutindeni, atunci prea bine credinciosul ban Barbu Craioveanul, care se trăgea din neamul Basarabilor, zidind din temelie sfânta mănăstire Bistriţa, întru cinstea Adormirei Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, în judeţul Vâlcea, pre apa Bistriţa, şi vrând s-o împodobească cu un odor scump şi sfânt ca acesta, cu multă sârguinţă, cu multă rugăciune către Dumnezeu şi către sfântul a adus Sf. Grigorie Decapolitul cu mare cheltuială sfintele moaşte din mănăstirea unde se afla in sfânta mănăstire nou zidită; le-a aşezat acolo, cu multă cinste şi evlavie, în sfânta biserică, în partea dreaptă. Şi de atunci până în ziua de astăzi se află acolo nestrămutate, întregi şi nestricate, izvorând mireasmă prea frumoasă şi dând tămăduiri de tot felul de boale, ca şi mai nainte, la cei ce alergau cu credinţă către el (Vieţile sfinţilor, EI, pp. 869-870, 936-937).
Sf. Mc. Dasie. Sfântul Dasie era un soldat roman din legiunea care staţiona la Dunăre, în provincia Moesia Inferior. Sfântul Dasie, ostaş creştin, a fost ales prin sorţi rege al Saturnaliilor. El însă s-a socotit ostaş al Domnului Iisus Hristos şi s-a opus cu tărie să îndeplinească acest nelegiuit obicei… (Proloagele, III, p. 70).
Sf. Proclu, patriarhul Constantinopolului. Sfântul Proclu era ucenic al sfântului Ioan Gură-de-Aur, şi s-a învrednicit a vedea pre sfântul apostol Pavel vorbind la urechea acelui sfânt.
Pe vremea patriarhiei sfântului Proclu s-a făcut cutremur mare de pământ, în timp de şase luni, încât cădeau multe ziduri mari de piatră ale cetăţii, biserici şi palaturi; apoi multe sate şi cetăţi mici le-a înghiţit pământul, nişte ostroave au pierit cu totul, izvoare şi râuri s-au uscat îndată, iar în locurile cele uscate şi fără de apă au izvorât ape… Atunci s-a făcut o minune mare. S-a răpit din mijlocul norodului un copil mic, care a fost dus la înălţime şi toţi priveau, până ce n-a mai fost cu putinţă a-l mai vedea înălţându-se; apoi iarăşi s-a pogorât după un ceas, pe aceeaşi cale, şi a mărturisit copilul acela înaintea împăratului, a patriarhului şi a tot norodului că a auzit pre îngeri în cer cântând astfel: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pre noi”. După aceea a început tot norodul a cânta această cântare, întreit sfântă, şi a încetat cutremurul; iar copilul acela îndată şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, şi l-au îngropat cu cinste, în biserica sfintei Irina. Şi din acea vreme s-a început a se cânta în toată lumea creştină această cântare întreit sfântă (Vieţile sfinţilor, III, pp. 861, 868-869).
Tradiţii: Tot într-o zi de Ovidenii s-a născut Domnul Hristos. Deci zic că cerul se deschide şi vitele vorbesc (Pamfile, 1997, p. 215). 4 În această noapte pot fi văzute flăcările albastre ale banilor îngropaţi (Chicet-6, p. 29).
Magie: Spre această zi se pune într-o strachină apă la privegheat. De strachină se lipeşte o lumânare aprinsă. De cu seară oamenii fac o sută de mătănii, la miezul nopţii altă sută şi în zorii zilei alta. Această apă privegheată este de mare ajutor, dacă se spală cineva cu dânsa, pentru sănătatea trupului şi pentru adăpost împotriva răutăţii omeneşti (Pamfile, 1997, p. 215).
Despre vreme: În seara de Ovidenii se noroceşte anul ce urmează: dacă pe cer sunt stele şi e senin, frumos, anul va fi rău, iar dacă va fi ninsoare, lapoviţă, un ger sec sau promoroacă, anul va fi bun (Pamfile, 1997, p. 216).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român

 

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0