Stiri »

1 decembrie 2019 – 18:56 | Comentariile sunt închise pentru Hai cu noi nr. 70 noiembrie 201996 views

Share000

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole

21 iulie, Circovul lui Sf. Ilie ăl din urmă, Ilie-Pălie, Pârliile, Cuv. Simeon şi Ioan, Sf. Prooroc Iezechiel

Submitted by on 21 iulie 2016 – 7:00No Comment | 566 views

Al treilea circov al Sf. Ilie şi prima zi din săptămâna Pârtiilor, zi în care era rău de foc, de arşiţă şi de „boale arzătoare”.

Cuv. Simeon, cel nebun pentru Hristos, şi Ioan, împreună postnicul său. Pe vremea drept-credinciosului împărat Iustinian, popoarele iubitoare de Hristos, venind în sfânta cetate a Ierusalimului, la praznicul înălţării cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului, doi tineri, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au plecat din Siria la Ierusalim, să se închine cinstitului lemn al sfintei Cruci. sf-prooroc-iezechiel1Numele unuia era Ioan, iar al celuilalt Simeon. Ei s-au rugat lui Dumnezeu ca să le înştiinţeze voia Sa, anume în care anume mănăstire s-ar tunde ei în călugărie (Vieţile sfinţilor, XI, pp. 1042, 1046).

Sf. Prooroc Iezechiel. Iezechil, preotul lui Dumnezeu, petrecând în robia Babilonului, având o vedenie, a primit de la Domnul darul proorociei. Toate câte le grăia către dânsul Dumnezeu, el le primea în inima sa. Lui i s-a descoperit în tăcere aceea ce avea să se întâmple după puţini ani: adică prădarea şi dărâmarea Ierusalimului de către haldei şi pierderea popoarelor, pre care nu numai cu cuvântul să le-o spuie popoarelor, dar şi cu fapta să le-o închipuiască (Vieţile sfinţilor, XI, p. 1028, 1029).

Tradiţii: De la Sf. Ilie încep Pârlele şi ţin o săptămână. In aceste zile femeile de la ţară nu lucrează, că cică e rău de foc, de arşiţă şi de boale arzătoare (Ispirescu, f. 52 v). ♦ Pârliile sunt trei divinităţi feminine, surori cu Sântilie, care distrug (pârlesc) recoltele oamenilor care nu respectă zilele lor – 20-22 iulie (Ghinoiu, 1999, p. 140). ♦ Ilie Pălie este frate cu Sf. Ilie, părintele lui sau chiar Sf. Ilie (Speranţia, IV, f. 24; VII, f. 191 v; V, f. 153). ♦ Pălie ar fi vizitiul Sf. Ilie, care s-a aruncat împreună cu el în mare, cu trăsură şi cai (Pamfile, 1997, p. 135). ♦ Diavolul, după ce a făcut cu Dumnezeu lumea, i-a spus lui Dumnezeu:

– Tu ai norod, oameni, dar eu sunt singur.

Dumnezeu l-a dus la apă şi i-a arătat cum să moaie mâna şi să stropească, ca să-şi facă draci. El a făcut aşa de mulţi, că nu încăpeau.

– De-amu – zice el lui Dumnezeu – avem să ne batem, avem să ţinem bătaie amândoi.

– Ne-om bate.

Dar sfinţi încă nu avea Dumnezeu, căci încă nu se dăduse nime la muncă. A chemat tot norodul şi le-a spus că cineva trebuie de bună voie să se arunce în mare, pentru ca să poată să fie sfânt şi să se poată lupta cu diavolul, căci altfel cu toţii sunt pierduţi.

 – Care e mai urât din voi să se arunce – a zis Dumnezeu.

Oamenii nu se dă, toţi ziceau că-s frumoşi. Iată că vine o trăsură cu patru cai, c-un boier. Era Sfântul Ilie; şi întreabă ce stau oamenii toţi adunaţi? Dumnezeu îi spune.

– Mă arunc eu – zice Ilie – cu trăsură, cu cai, cu tot.

Şi a poruncit la vizitiu să lege caii la ochi. Vizitiul, după ce a legat, zice:

– Eu de dumneata nu mă las, dacă te arunci dumneata, mă arunc şi eu!

S-au aruncat în mare şi Dumnezeu a dat să se facă înaintea lor drum până în ceri; nu s-au înecat. Şi i-a dat lui Sfântul Ilie sabia şi tunul şi, când a pornit asupra diavolilor, pe toţi i-a omorât. Unii au rămas în ceri de atunci, spânzuraţi cu capul în jos şi cu picioarele în sus; de aceea zice că e bine să nu te uiţi când cade vreo stea din ceri, că stelele acelea sunt diavolii cei spânzuraţi, cad pe pământ.

Apoi Sfântul Ilie i-a luat diavolului coroana, căci avea o coroană tare frumoasă şi avea douăzeci de aripi, dar i le-a tăiat cu sabia.

Când fulgeră în ceri, Sfântul Ilie dă cu sabia, iar când tună, atunci Pălie, vizitiul lui, arde cu tunul. De atunci întruna sunt la un loc (Brill, I, p. 30). ♦ Sf. Ilie Pălie îngrijeşte să nu se pălească (fulgere) poamele, mai cu seamă prunele, zarzărele ş.a., şi astfel să cadă pe jos înainte de vreme (Speranţia, VII, f. 105 v).

Apărător de rele şi durere: Nu se lucrează în această zi ca să nu fie detunaţi, trăsniţi, şi pentru secetă (Marian, 1994, I, 83). ♦ E rău de grindină (Speranţia, VII, f. 281). 4 E rău de pârleală cu boale. Cine nu ţine sărbătoarea se îmbolnăveşte. Cine se îmbolnăveşte până la anul moare (Speranţia, I, ff. 221, 232). ♦ Se ţine pentru friguri (Speranţia, I, f. 260). ♦ Se ţine pentru a feri de nebunie (Speranţia, I, f. 223). ♦ Se ţine pentru ca viermii să nu strice pomii fructiferi (Speranţia, VII, f. 154 v).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român

 

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Tags: , , , , , , , , , , ,