Stiri »

16 septembrie 2020 – 12:04 | Comentariile sunt închise pentru Buletin Parohial nr. 79 pe august 202011 views

Share
Facebook
0
Twitter

Linkedin

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole

27 iulie, Pintelei-călătorul, Pantelimonu oveselor, Pantiliele, Sora lui Sf. Ilie, Sf. Ilie cel Mic, Ilie Palie, Sf. Ilie ăl şchiop, Sf. Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, Cuv. Antuza

Submitted by on 27 iulie 2016 – 7:08No Comment | 159 views

Pantelimon, numit uneori şi Sf. Ilie cel şchiop sau fratele mai mic al Sf. Ilie, este şi el răspunzător de incendierea recoltelor (să nu uităm că acum se încheie perioada lungă de interdicţii având ca scop ferirea recoltei de incendii şi grindină). sfantul-mucenic-pantelimonAsemeni altor divinităţi ce încheie un ciclu de şapte zile (Filipul cel Şchiop, Sânmicoara ş.a.), Sf. Pantelimon, sau, mai bine zis, Sora sfântului Pantelimon (avem de-a face cu aceeaşi credinţă care atestă caracterul preponderent malefic al variantei feminine a sărbătorii) se caracterizează printr-o mare descărcare de energie, printr-o putere deosebită („e mai rău decât Sf. Ilie”, „are o putere mai mare decât a Sf. Ilie”). Dacă ne îndreptăm atenţia către legenda care explică această descărcare de energie la aniversarea surorii sfântului Ilie, vedem că de fapt demonismul sfântului – purtător al trăsnetelor şi al fulgerelor – este neatins: el este cel care dezlănţuie noua campanie împotriva diavolilor, sora lui fiind doar un mator neputincios. Cea mai frecventă credinţă marchează în această zi hotarul verii: acum se călătoreşte vara, se declanşează o serie de sărbători ce au ca scop pregătirea pentru toamna ce se apropie.

Sf. Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon. Pe vremea împărăţiei păgânului împărat Maximian, cumplitul muncitor al creştinilor, toată lumea era acoperită cu întunericul păgânătăţii închinării de idoli. Deci mulţi mărturisitori ai prea sfântului nume al lui Iisus Hristos au fost ucişi. între aceştia a pătimit pentru Hristos şi sfântul marele mucenic Panteleimon, de fel din cetatea Nicomidiei. Născându-se acest prunc, a fost numit Pantoleon, care se tâlcuieşte cu totul leu, ca cel ce era să fie un bărbat asemenea cu leu, însă mai în urmă a fost numit Panteleimon, adică întru tot milostiv, pentru că tuturor s-a arătat că este milostiv. El tămăduia pre cei bolnavi fără de plată, pre cei săraci îi miluia (Vieţile sfinţilor, XI, pp. 1345-1346).

Cuv. Antuza. În această zi mai facem pomenire şi cuvioasei maicii noastre Antusa egumena şi a celor nouăzeci de surori ale ei, care au răbdat multe bătăi. Ele s-au sfârşit în izgonire, pentru închinarea sfintelor icoane, pe vremea împărăţiei lui Copronim (Vieţile sfinţilor, XI, p. 1384).

Tradiţii: E tămăduitor de boli (Fochi, p. 227). ♦ Dă roade pomilor (Muşlea-Bârlea, p. 399). ♦ Se serbează în onoarea Sf. Ilie cel Mare (Speranţia, I, f. 11 v). ♦ Lucrând în astă zi, cineva este trăsnit imediat, pe motivul că nu-i fac colaci, şi acest sfânt este supărat (Speranţia, I, f. 97). ♦ Pantelimonul se serbează ca un sfânt mijlocitor pe lângă Sf. Ilie, spre a fi mai îndurător cu norodul în urgiile cereşti, după păcatele lumeşti (Speranţia, III, f. 214). ♦ Sora lui Sf. Ilie este considerată ca fiind mai rea decât Sf. Ilie, întocmai ca unele femei ce sunt mai rele decât oamenii, şi de aceea se ţine mai cu frică de toţi (Speranţia, V, f. 25). ♦ E frate cu Sf. Ilie, drept pentru care se serbează pentru trăsnet, arsuri şi piatră (Pamfile, 1997, p. 139). ♦ Spun că e Ilie cel mic şi când va trăsni cu biciul din mâna stângă omul nu se mai mişcă. I se atribuie o putere mai mare decât a sfântului Ilie. Când se supără, nici nu tună, nici nu trăsneşte ca frate-său, ci dintr-odată sfărâmă în bucăţi (Speranţia, I, f. 22 v; II, f. 119). ♦ Se zice că, când trăsnea Pintilie, săreau pruncii din femei. Când a trăsnit o dată, a sărit Maica Precista din scaun, iar ea 1-a blestemat şi i-a luat mâna dreaptă şi piciorul drept, aşa că acum, când trăsneşte, dă cu stânga (Speranţia, I, f. 149). ♦ Se zice că într-o vreme dracii se înmulţiseră aşa de mult, încât nu mai ascultau de Sf. Ilie, care era mai-marele lor. Atunci sfântul se supără grozav pe ei şi îşi puse în gând ca la ziua lui să-i trăsnească pe toţi, să nu rămână nici picior de drac. Neştiind însă când îi e ziua, se duce la Dumnezeu să-1 întrebe despre aceasta. Dumnezeu, care-i ştia gândurile, îi spuse că mai e până la ziua lui, să mai aştepte. Sfântul a tot aşteptat până s-a întâmplat de i-a trecut ziua. Atunci.Sf. Ilie s-a supărat pe draci şi mai grozav decât era. A aşteptat până la o săptămână de la ziua sa, adică până la ziua surorii sale, când a chemat pe toţi dracii la sine acasă şi i-a ospătat bine, şi atunci a început să dea cu trăsnetele în ei, omorând pe toţi dracii, afară de unul şchiop, care a scăpat, şi din care s-au înmulţit iarăşi necuraţii, şi astfel tot n-am putut scăpa de duhul necurat (Speranţia, II, f. 15 v). ♦ Un om cu femeia lui a venit la muncă, unde, la amiază, nemaiputând lucra de căldură, s-a culcat sub car şi s-au pomenit amândoi într-o flacără de foc arzând. Norocul lor a fost că nişte oameni au turnat apă pe ei şi i-au stins (Speranţia, I, f. 50). ♦ A fost un apostol care călătorea . mult, propagând creştinismul (Speranţia, VIII, f. 8 v).  ♦ De la Pantelimon se călătoreşte vara, e începutul toamnei; atuncea iese cerbul din apă şi apa se răceşte; atunci se schimbă crângurile, cele de vară cu cele de iarnă şi se întâlneşte iarna cu vara, zice: ,.De-amu te duci tu vară, vin eu iarnă!” (Niculiţă-Voronca, II, p. 25). Se duce vara ca o pâine, vine iarna ca un câine (Speranţia, VIII, f. 217). ♦ Se întoarc soarele înapoi: acest lucru poate fi constatat dacă cineva se uită la amiază într-o strachină cu apă, în care poate fi văzut cum joacă soarele (Pamfile, 1997, 139). ♦ Frunzele teiului se întorc pe dos, jelind trecerea verii (Fochi, p. 228). E serbat numai ca doliu pentru copaci şi flori, căci din acea zi încep a cădea frunze de pe copaci şi flori. El prevesteşte toamna (Speranţia, VI, f. 186). ♦ Dă veste cocorilor să plece (Speranţia, VI, f. 210 v). ♦ În această zi se mănâncă mere. Femeile care au copii morţi sau rude nu mănâncă mere până în ziua aceasta, căci contrariu nici morţii nu pot mânca. În ziua aceasta se bat merii în capete în cer (asta se poate vedea foarte bine uitându-te în soare în dimineaţa aceasta). În dimineaţa acestei zile se scutur mărul de aur din rai şi copiii ai căror părinţi au mâncat mere nu sunt lăsaţi să culeagă şi ei (Speranţia, V, ff. 153 v, 205 v).

Obiceiuri: Se fierb porumbi şi dovleci (Speranţia, I, f. 108 v). Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Pintilie călătorul însoţeşte în călătorie vara şi totodată o roagă să vină şi la anul următor tot aşa de mănoasă ca în cel precedent (Speranţia, VII, f. 106). ♦ E bun pentru a călători cu bine şi cu noroc (Speranţia, I, f. 99). ♦ Se ţine în special de cojocari (Speranţia, IV, f. 183). ♦ Este bine să se prăznuiască acest sfânt, căci a fost doctor şi e folositor pentru cei bolnavi. Se ţine pentru a-i îndrepta pe cei orbi şi şchiopi (Speranţia, IV, f. 206; VII, f. 160). ♦ Se serbează pentru coacerea pepenilor (Speranţia, IV, f. 208 v).

Apărător de rele şi durere: Se ţine de ceas rău; dă peste familie, casă multe rele. Umblă din casă-n casă şi aduce pagubă celui pe care-1 găseşte lucrând (Speranţia, V, f. 343 v; VII, f. 85 v). ♦ Dacă munceşte femeia, se călătoreşte şi bărbatul ei (Speranţia, VII, f. 249 v). ♦ II prăznuiesc din cauză că acea zi e rea de fulgerat, mai ales în timpul muncii (Speranţia, I, f. 4 v). ♦ Dacă nu lucrează în această zi nu va cădea grindina (Speranţia, I, f. 57). ♦ Celor care torc la Sf. Pantelimon le moare vaca (Bot, p. 287). ♦ E rău de lovituri. Celor care au lucrat în această zi le-a paralizat câte o parte a corpului (Speranţia, I, ff. 357 v, 370 v). ♦ Se ţine spre a nu cădea jos din pat în timpul somnului, a nu se scula inconştient şi a bate cu mâna în pereţi sau a striga (Speranţia, VII, f. 102). ♦ Cine munceşte se călătoreşte ca vara (moare; Speranţia, VII, f. 11 v). ♦ Se ţine de friguri (Speranţia, I, f. 452). ♦ Acei ce nu sărbătoresc această zi se vor îmbolnăvi de ciumă (Speranţia, II, f. 231 v). ♦ Se ţine pentru ca poamele să nu facă viermi (Speranţia, I, f. 364 v).

Despre muncile câmpului: În această zi recoltele trebuie isprăvite de secerat (Speranţia, VI, f. 303).

Oracular: Poporul crede că după cum vara se despărţeşte de toamnă, tot aşa se desparte şi sufletul omului de corp (Speranţia, VII, f. 302 v).

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,