Stiri »

1 decembrie 2019 – 18:56 | Comentariile sunt închise pentru Hai cu noi nr. 70 noiembrie 201998 views

Share000

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Comunitate

Aneta Tofan: „Hai că te conduc la poartă și cu ocazia asta îmi fac și plimbarea!”

Submitted by on 11 iulie 2014 – 16:10No Comment | 9 views

aneta tofanDar cum era cu politica pe-atunci? Erau cei care conduceau frâiele țării mai cinstiți?

-Ei ba! Sunt toți o apă și-un pământ! De când îi lumea, toți au furat. Și fură și-n ziua de azi, nu vezi? Doar mă uit zilnic la televizor… Oriunde te uiți și în orice moment,  toți sunt cu ochii tot după furat.

-De ce credeți că se întâmplă asta?

-Apoi nici eu nu știu. Nu înțeleg ce-i mână. Așa a fost și acum 80 de ani așa-i ș-acuma!

-Dacă tot am pomenit de politică…. ce vă amintiți de război și cât de greu v-a fost în acea perioadă?

-Păi a fost greu ca orice război. Mi-amintesc că vreo două-trei săptămâni  părinții mei m-au ascuns în hambar să mă ferească de barbaria rușilor. Că ei după război, când s-au retras, treceu și luau fete tinere și le batjocoreau. Așa că perioada aceea stăteam ascunsă sub hambarul de porumb, unde am stat în continuu zi și noapte. Acolo mi se aducea și mâncare și tot. Alte fete se duceau și mai departe, pe la Piatra Șoimului să se-ascundă, că acolo veneau mai puțin rușii. Și-apoi când s-o întors din război bărbatul meu, a venit la mine și m-a luat de nevastă. Pe urmă, pentru că n-a mai plouat o perioadă mare, și-adunată cu războiul cu tot, vreme de mai bine de vreun an după aceea a fost foamete și secetă. Următorul an vremea     și-a revenit și a fost bine….

-Cum vă câștigați pâinea în afară de ce obțineați de la colectiv, mai ales că ați rămas o perioadă lungă văduvă?

-Păi aici la noi la Săvinești se făcuse platformă cu fabrică, cu uzină…. și mulți ani găzduiam și făceam de mâncare la băieți tineri care veneau să lucreze aici la noi! Eu le spălam, le călcam, le găteam și ei îmi dădeau un bănuț și așa le țineam în școală pe fete. Și cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să trec peste toate.

-Dacă tot ați pomenit… spuneți-ne și nouă: cum e relația dumneavoastră cu Dumnezeu?

-Păi totul e să ai credință și să fii drept în fața Lui. Eu vorbesc cu El în fiecare zi înainte să mă culc. Nu-mi lipsește rugăciunea. Și știu: Tatăl nostru, Crezul, Psalmul 50…

-Și aveți și vreo rugăciune proprie?

-Da. Eu mereu sunt cu el… baza-i la el! Spun: Doamne fii cu mine, apără-mă și păzește-mă!

-Dar legătura celorlalți cu Dumnezeu cum o percepeți? Erau oamenii mai credincioși altădată? Cum e credința lor acum?

-Credința e tot așa. Nu-s cu nimic mai credincioși sau mai necredincioși. Și-atunci erau răutăți…. și-atunci se făceu despărțiri de familii…. și-atunci erau multe bătăi….. și-acum la fel! Mare lucru nu s-a schimbat. Locurile numai sunt mai altfel, dar felul de-a fi al oamenilor e același. Acum sunt telefoane, televizoare, toată lumea             una-două se suie în mașină, dar care are să se roage, se roagă și care nu, nu. Nu-i nimic diferit la oameni decât că altădată se muncea mai mult și era mai bună sănătatea!

-Bine atunci. Vă mulțumesc frumos pentru timpul acordat și amintirile frumoase împărtășite!

-Hai că te conduc la poartă și cu ocazia asta îmi fac și plimbarea. Fac 10 plimbări pe zi că altfel mi se moaie mușchii!!!

La 91 de ani, cu o ambiție debordantă, iese odată cu mine din căsuță, fără să primească ajutor nici măcar la coborât treptele, Aneta Tofan, o săvineșteancă de seamă, care a dat comunei trei urmașe ce au îndrumat pașii atâtor și atâtor generații de elevi…

Petronela Baghiu

 

 

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Tags: , ,