Stiri »

1 decembrie 2019 – 18:56 | Comentariile sunt închise pentru Hai cu noi nr. 70 noiembrie 201995 views

Share000

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole, Cateheză

Biserica și școala – factori primordiali în educația religioasă Interviu „Misiunea Bisericii în educația religios morală a tinerilor” – Pr. Prof. Dr. Dan Sandu -Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae”, Iaşi

Submitted by on 28 septembrie 2018 – 17:17No Comment | 431 views

Biserica Ortodoxă Română este preocupată în permanență de educația moral-sprituală a copiilor și a tinerilor, contribuind din plin la modelarea și formarea persoanei umane, prin implicarea responsabilă în viața societății.
Părinte profesor, cât de importantă este educaţia morală în viaţa tinerilor?
Educaţia este extrem de importantă nu numai în viaţa morală. În ultima vreme încerc să spun în orice prilej, fie că sunt în poziţie oficială fie neoficială, consider ca educaţia este structural fiinţei umane. Este un
profesor care predă la universitatea Newcastle din Marea Britanie, îl cheamă Sugata Mitra şi dânsul a lăsat o teorie care spune ca omul este o ființă educabilă şi autoeducabilă. El chiar a lăsat un proiect care a fost finanţat la nivel internaţional în care arată că ţări sărace precum India, Sri Lanka, Bangladesh pot să beneficieze de instrumentele de educaţie şi că omul are curiozitatea înnăscută. Dar această curiozitate, după ce a făcut un astfel de studiu şi un astfel de proiect s-a constatat că viaţa trebuie să fie coordonată. Foarte uşor poţi să acumulezi o informaţie dar a avea informaţie nu este echivalent cu a avea o educaţie şi de aceea proiectul respectiv ar trebui să fie continuat după aceea cu relaţia interpersonală, adică ceea ce copiii din aceste zone sărace ale lumii voiau să îndeplinească, dar trebuiau coordonaţi, şi impregnat cu un sens, cu o finalitate de către persoane care aveau experienţa educaţiei şi pentru asta au fost foarte mulţi profesori pensionari din Anglia care nemaiavând obligaţiile de serviciu, pe internet, pe Skype şi prin alte mijloace tehnice reuşeau să intre în comunicare cu aceşti tineri şi a le răspunde la întrebări acolo unde erau de pus întrebări. Deci cred că educaţia este fundamentală, indiferent la ce nivel ne aflăm. Acum se face mare diferenţă dintre educaţia la nivel rural şi educaţia la nivel urban şi într-un fel parcă şcolile de la nivel urban se consideră fericite că sunt în spaţial urban şi că profesorii au posibilitatea de a preda în mediul acesta însă nu am putea să vorbim despre o lipsă a educaţiei la nivelul rural în condiţiile în care aceasta are niște principii sănătoase la bază.
Care credeţi că este legătura dintre Școală şi religie, între educaţie şi religie?
Educaţia trebuie să fie şi religioasă şi religia trebuie să fie educativă, fără discuţii. Albert Einstein spunea că un om cu adevărat de ştiinţă nu este un om de ştiinţă adevărat dacă nu este şi un om religios, iar religia fără niciun dubiu a jucat un rol foarte important în educaţie. În general, se spune că religia a subminat cumva sau a interzis ştiinţa fără să se facă de fapt o analiză autentică şi să se arate că inclusiv cercetători precum Galileo Galilei au fost încurajaţi tocmai din biserică şi făceau anumite cercetări şi observaţii din turla bisericii. Deci este foarte uşor să facem aceasta dicotomie şi să punem deoparte religia ca fiind, datorită unui trist tipar comunist „religia este opium şi ştiinţa este iluminatoare”. Acum ştiinţele de psihologie a adâncurilor, fizica cuantică, psihologia, neurologia, arată că de fapt ştiinţa nu se referă numai la lucrurile pe care le putem analiza, experimenta şi repeta, ci mai degrabă ştiinţa merge în interiorul naturii umane care devine marele mister.
Se mai discută în zilele de astăzi despre rolul pe care îl joacă educaţia religioasă în viaţa noastră?
Educaţia religioasă există şi suntem bucuroşi că există Biserica Ortodoxă Română, ce a făcut un efort şi a folosit un moment extraordinar de important în istoria neamului românesc atunci când a reintrodus religia, educaţia religioasă în şcoală. Însă părerea pe care o am eu este că acesta a fost doar un sfert din pasul care trebuia făcut. Educaţia religioasă are un rol extraordinar de important în formare şi trebuie să cuprindă trei piloni principali: şcoala, familia şi parohia. Nu spun biserica, pentru că educaţia religioasă este doar o parte din formarea religioasă.
Educaţia religioasă cuprinde nişte tineri care sunt încadraţi într-un sistem şcolar şi unde vrând-nevrând participă la nişte ore. Aceste ore pot sau nu să îşi atingă scopul de educaţie religioasă chiar în măsură în care profesorul îşi face munca aşa cum trebuie sau pot să participe şi să fie foarte buni din punct de vedere teoretic la ceea se predă la ora de religie, să aibă rezultate excepţionale, dar care să nu rezoneze în viaţa de zi cu zi. Dovada este că avem de acum 25-26 de ani de educaţie religioasă, dar statutul moral al societăţii româneşti nu s-a schimbat. Deci infracţionalitatea este mare, corupţia este mare, criminalitatea este mare şi multe alte gafe care după cum se vede au pătruns în toate sectoarele şi nivelele societăţii, ori tocmai aici văd eu problema în educaţia religioasă, este foarte bine că s-a făcut cât s-a făcut, dar dacă aceea ce se învaţă în şcoli nu se continuă şi acasă în familie, dacă copilul căruia profesorul îi spune să îşi facă rugăciunea, acasă este luat fie prea uşor de părinţi, fie i se interzice de către unii părinţi sau unii părinţi devin contramărturisitori ai religiei în propria familie, copilul devine confuz şi atunci când ajunge să ia deciziile în viaţa proprie va lua întotdeauna nişte decizii contradictorii, fie în funcţie de ceea ce a văzut acasă, fie în funcţie de ce este mai uşor, fie dacă a fost impresionat şi a avut bunul îndemn de profesorul de religie, şi nu mai puţin important este parohia. Deci de ce spun asta?
Educaţia religioasă pornită în şcoli trebuie să fie dublată sau, în paralel, completată şi apoi continuată pe tot parcursul vieţii prin instituţii catehetice pe care trebuie să le asigure Biserica. Şi aceasta nu se adresează doar unei categorii restrânse, cum este categoria copiilor până la vârsta de clasa a 12-a de liceu, ci această instituţie catehetică trebuie să continue pe tot parcursul vieţii.
Astăzi, peste tot se vorbeşte despre dezvoltare durabilă, despre agricultura durabilă, despre economie durabilă, de ce să nu vorbim despre religie durabilă? Asistenţa socială durabilă?
Eu aş spune nu, nu e bine să facem fapte bune ici pe colo din când în când, ci şi să permanentizăm ajutorarea celor care au nevoie în paralel cu procesul de educaţie.
Nu e suficient să ajuţi doar o persoană în anumite momente din an. Este foarte important ca procesul de asistenţa socială să meargă în paralel cu educaţia şi asta ar constitui în esenţă eficienţa educaţiei religioase şi intrucţiei catehetice.
Care este rolul autoeducaţiei în viaţa unui om?
Este greu de spus din cauză că rolul este evident. Un om ca să purceadă în procesul de autoeducaţie trebuie să aibă nişte valori. Trebuie să se raporteze în primul rând la nişte modele, şi modelele prime pe care trebuie să le adopte copiii sunt părinţii. Orice copil consideră la vârsta fragedă că mama este cea mai frumoasă şi mai bună persoană din lume şi că tata este cel mai bun şi cel mai curajos bărbat din lume. Astea-s modelele cu care pleacă. Dezamăgirile pe care le trăiesc ulterior pe măsură ce cresc şi văd că nu e chiar aşa cum îşi formaseră ei în minte arată că un segment unde trebuie lucrat foarte mult sunt părinţii şi mai ales părinţii tineri. Şi atunci, dacă părinţii tineri sunt preocupaţi de autoeducaţie, de a deveni un părinte mai bun, un soţ mai bun, o soţie mai bună, atunci rezultatele bune nu se văd în primul rând în ei, ci rezultatele lor se văd în copii.
De aceea Napoleon zicea la un moment dat că educaţia unui om începe cu două generaţii înainte. Deci, noi suntem acum într-o perioadă foarte nefastă, şi nefastă şi din cauză că fondul nostru educativ este foarte şubrezit. Zeci de mii de doctori plecaţi, sute şi mii de profesori plecaţi, milioane de muncitori şi specialişti plecaţi, toţi tineri, toţi curajoși, toţi pregătiţi pentru a începe o altă viaţă şi care nu se găseşte aici. Să avem acum posibilitatea de a importa diferite culturi şi mai ales subculturi. Dar de foarte multe ori ne lăsăm influenţati de lucrurile neprobabile în procesul de educaţie sau noneducaţiei, ne lasăm influenţati şi de multe ori importăm lucruri pe care nu le trecem nici prin filtrul gândirii noastre nici prin experienţa tradiţională în duhul românismului şi puternicitătii etice de pe acest pământ unde suntem de 2000 ani. Foarte uşor se aplică acum multiculturalismul fără să se facă acolo o analiză serioasă a ce înseamnă multiculturalismul. Adică atunci când Ştefan cel Mare opera invazia turco-arabă la Vaslui, el nu a avut conştiinţa şi nu a spus doar că am făcut bine ţării, ca ne-am apărat pamântul, el spunea că mi-am aparat creştinătatea.
De aceea Papa Paul al 4-lea l-a numit adeptul lui Hristos. Ori, astăzi nu mai avem această conştiinţă. Nu mai avem conştiinţa faptului că noi avem un anumit tip de creştinism, un anumit tip de cultură pe care trebuie să o respectăm şi să o promovăm. Foarte uşor luăm sărbatori din altă parte. Să nu spun de Valentine’s Day sau de Halloween, care nici nu au o denumire românească şi noi le-am importat fără să ne gândim măcar. Dar fără să scoatem în evidenţă şi să propunem, să exploatăm şi să supunem cuvântului tezaurul pe care îl aveam si pe care îl avem aici. Adică românii nu au ştiut să iubească decât până când apăruse Valentine’s Day?! Sau n-au ştiut să creadă în Înviere până când nu au adus Sfânta Lumină de la Ierusalim cu avionul? Nu! Dimpotrivă chiar. Învierea lui Hristos este în noi şi creştinii români ortodocşi trăiau mult mai profund noaptea de Înviere decât lumina pe care o iau de la Biserică şi pleacă acasă înainte de slujbă.
Vă rugăm să adresaţi un mesaj tinerilor din ziua de astăzi.
M-au întrebat mulţi tineri ce se mai poate face în ţara asta. Şi am răspuns: Orice se poate face dacă este făcut bine şi cu o anumită satisfacţie, ce vă aduce şi bucurie, vă aduce şi performanţa.
În primul rând dacă este să adresez tinerilor ceva este să nu relativizeze viaţa. Să nu superficializeze şi să nu se retragă virtual. Virtualul este ca şi superficializarea, marea problemă.
Acelaşi geniu (Albert Einstein) spunea că: atunci când va veni tehnica, va domina mintea umană, şi atunci vom fi o generaţie de idioţi. Aş spune să existe decenţă în ceea ce facem, persevarenţă în tot ceea ce face omul şi un anumit discernământ. Despre virtutea aceasta a discernământului vorbesc foarte mult părinţi ai bisericii, dar prea puţin vorbim noi. Discernământul înseamnă să foloseşti orice cu limită „est modus in rebus”, spune latinul, adică să fie măsură în fiecare lucru.
Orice lucru este bun, dacă este bine făcut şi dacă este bine folosit. Orice abuz pe care îl facem fie de tehnică fie de mijloace de petrecere a timpului poate să aibă consecinţe negative. Dar, cred că în primul rând trebuie să ne reconsiderăm contextual acesta al imigraţiei, al frământărilor etc…
Nu e întâmplător faptul că oamenii au trecut prin multe. Au fost oameni extraordinari de mari, au fost voievozi, boieri, oameni de afaceri şi alţii în trecutul istoriei noastre care au pierdut totul. Singurul lucru la care nu au putut să renunţe cei pe care încă îi mai cinstim astăzi sunt cei care nu au renunţat la credinţa. Azi poţi să fii bogat, mâine poţi fii într-o funcţie publică, mâine nu mai eşti. Dar dacă astăzi eşti creştin trebuie să fii şi mâine pentru că numai aşa poţi fi veşnic creştin. Ori dacă până şi credinţa o relativizăm, înseamnă că avem o mare problemă însăşi de existenţa noastră şi ca neam şi ca identitate religioasă, a bisericii.
Părinte profesor, vă mulțumim foarte mult pentru amabilitate și disponibilitate, dorindu-vă să aveți în continuare parte de mult succes, mult spor și numai împliniri duhovnicești!

Interviu realizat de Prof. Dimitriu Sîrghie Vasilica-
Colegiul Național „M. Sadoveanu”-Pașcani
Diac. Dimitriu Sîrghie Daniel-
Parohia „Înălțarea Domnului”-Pașcani

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Tags: