Stiri »

16 septembrie 2020 – 12:04 | Comentariile sunt închise pentru Buletin Parohial nr. 79 pe august 202011 views

Share
Facebook
0
Twitter

Linkedin

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole, Cateheză

Buna Vestire, bucuria întregii zidiri

Submitted by on 5 aprilie 2020 – 11:09No Comment | 84 views

Buna Vestire, bucuria întregii zidiri

„Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face și Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să−i cântăm: Bucură−te cea plină de har, Domnul este cu tine!” (Troparul Bunei Vestiri)

Bunavestire (Buna Vestire sau Buna-Vestire) sau Blagoveștenia (gr. Evangelismos) către Maica Domnului este un Praznic Împărătesc al Bisericii Ortodoxe, sărbătorit la 25 martie. Aceasta este una din doar cele două zile în care este permis peștele în Postul mare, cealaltă fiind Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile).
Buna Vestire semnifică momentul în care Fecioara Maria a primit de la Arhanghelul Gavriil vestea că a fost aleasă spre a deveni mama lui Iisus din Nazaret, cu nouă luni înainte de Crăciun (sărbătoarea Naşterii Domnului).
Sfântul Teofan Zăvoratul ne spune: „Toţi iubim bucuria, cu toţii căutăm bucurii. Lanţurile necazului ne apasă; întristarea ne strâmtorează pieptul, ne întunecă mintea, ne răneşte sufletul, ne aruncă în neorânduială trupul. Dar îndată ce Dumnezeu Însuşi ne descoperă şi ne dăruieşte vreo bucurie, atunci bucuria cu pricina este binecuvântată chiar în acest loc al surghiunului, şi trebuie să spunem că este singura binecuvântată, pentru că de vreme ce Dumnezeu a pus asupra noastră necazul şi întristarea, El este singurul care poate să le înlăture sau cel puţin să le îndulcească, trimiţând bucurie şi mângâiere”.
O asemenea bucurie îngăduită de Dumnezeu este cea adusă de Arhanghelul Gavriil la Buna ­Vestire.
Buna Vestire este, înainte de toate, bucurie. Căci primul cuvânt pe care Arhanghelul Gavriil l-a grăit către Fecioara Maria, când a venit să-i aducă cea mai mare veste din istoria omenirii, a fost „Bucură-te!”.
Şi într-adevăr, după primele momente de tulburare, datorate atât de neaşteptatei veşti, înţelegând că vestitorul era venit cu putere de la Dumnezeu (căci numele „Gavriil” semnifică „puterea mea este Dumnezeu”), fiinţa Fecioarei Maria a fost inundată de o bucurie de negrăit, datorită revărsării şi umbririi harului, mai ales în clipa în care Arhanghelul i-a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har!”
Iar după ce Fecioara a rostit cuvântul răspuns „Fie!”, ca semn de acceptare a planului dumnezeiesc, ea a devenit izvor de bucurie mântuitoare pentru întreg pământul, însetat de îndelungata aşteptare a lui Mesia.
Duminică, la sărbătoarea Bunei Vestiri, suntem chemaţi şi noi să ne bucurăm, ca în fiecare an, cu speranța sfântă a mântuirii noastre.
Buna Vestire este o sărbătoare dedicată Maicii Domnului, o timpurie mărturie zidită fiind biserica din Nazaret (secolele IV – V), pe locul indicat în Biblie. Ambele tradiţii – catolică şi ortodoxă – suţin că Buna Vestire s-a petrecut la Nazaret, însă tradiţia catolică marchează locul prin Bazilica Bunei Vestiri, în timp ce tradiţia ortodoxă optează pentru biserica greco-ortodoxă a Bunei Vestiri. În Răsărit, încă din anul 550, la 25 martie se ţinea o sărbătoare a vestirii Naşterii Domnului.
În Apus, a fost introdusă la Roma, în secoul al VII-lea. În insula grecească Tinos, această zi este onorată cu un pelerinaj în cinstea Maicii Domnului, vizitatorii îndreptându-se spre Biserica Panagia Evangelistria, unde se află o icoană făcătoare de minuni.
Totodată, Buna Vestire este o temă fundamentală recurentă în arta creştină, atât bizantină, cât şi occidentală. În timpul Evului Mediu şi al Renaşterii a inspirat maeştri din întreaga lume. Scena a fost zugrăvită în biserici, în materiale diverse, de la vitraliu, la mozaic, la pictură, de la relief, la sculptură. Reprezentarea Bunei Vestiri datează încă din creştinismul timpuriu, ca în catacomba Priscilla, din Roma, o carieră din epoca romană, incluzând cea mai veche frescă documentată a acestei scene biblice şi datând din secolul al IV-lea. Tema se regăseşte şi în mozaicurile Bazilicii Santa Maria Maggiore (435) de la Roma, sau pe ampulele din Monza şi Bobbio (sec. V – VI).
O icoană a Bunei Vestiri, de secol XII, care a făcut parte cândva din iconostasul bisericii de la Ustyug, lângă Novgorod, este una dintre puţinele care au supravieţuit invaziei mongole. Tema este deosebit de onorată în Quattrocento-ul italian, şi în secolele următoare, prin utilizarea perspectivei lui Alberti ca instrument de reprezentare „a nevăzutului”, apoi ca simplu instrument de compoziţie.
Tema Bunei Vestiri este prezentă şi după Conciliul de la Trento, ca instrument de luptă contra Reformei. În arta romano-catolică, scena este, de asemenea, aleasă pentru a reprezenta virginitatea perpetuă a Fecioarei Maria. Din Cinquecento, alinierea clasică a siluetelor începe să capete mai mult dinamism.
În ceea ce priveşte expresia plastică, Renaşterea italiană o înfăţişează pe Fecioara Maria într-o loggie deschisă, şi rareori în casa sa, în timp ce artiştii nordici o plasează într-un decor ecleziastic. Tradiţia artistică se perpetuează de-a lungul veacurilor, artiştii moderni fiind şi ei fascinaţi de tainica întâlnire dintre Fecioara Maria şi Arhanghelul Gavriil, şi surprinzând în operele lor, în miriade de tonuri, uimirea iniţială, senzaţia de teamă şi bucurie, de acceptare a Duhului Sfânt.
În Occident, Buna Vestire este numita şi sărbătoarea Zămislirii Domnului, iar în ţara noastră este denumită şi Blagoveștenia sau Ziua Cucului, deoarece reprezinta începutul perioadei în care sosesc păsările călătoare ,vestind primăvara astronomică.
Preţuirea faţă de importanţa acestei sărbători s-a transpus în numărul mare de lăcaşuri de cult cu hramul Bunei Vestiri. Nepreţuita şi renumita Mânăstire Moldoviţa, înscrisă în patrimoniul cultural UNESCO, se mândreşte cu acest hram. O altă biserică faimoasă, aflată tot sub protecţia Bunei Vestiri, se află la Poloboc, în judeţul Neamţ, construită în secolul al XVIII-lea de boierul Alecu Krupenski, zis Poloboc.

Prof. Vasilica Dimitriu Sîrghie –
Colegiul Național „M. Sadoveanu”-Pașcani

Tags: ,