Stiri »

2 septembrie 2019 – 8:37 | Comentariile sunt închise pentru Buletin parohial Hai cu noi nr. 67 pe august 201951 views

Share000

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole, Comunitate

Ce lecții de viață ne învață vara?

Submitted by on 2 septembrie 2019 – 9:01No Comment | 25 views

Ce lecții de viață ne învață vara?

„Îmi place uneori,
Vara,
Când simt respiraţia pământului,
Să povestesc
Despre iubirea macilor de câmp.
Atunci
Desprind din păr
Petalele roşii,
Una
Câte una,
Ca vara cuvintelor mele.
Le pun pe gură,
Pe ochi,
Pe palme,
Pentru că fiecare
Ştie să spună o poveste”.
M-am regăsit în aceste minunate versuri ale poetei Virginia Carianopol, de aceea: Aş vrea ca-n sufletul meu vara cât mai des să poposească,/ Şi mantia ei pictată cu maci sângerii să mi-l împodobească,/ Fiindcă ador să-mi fie sufletul un câmp de maci roşii, înfloriţi,/ Un câmp de maci delicaţi, ce mă învaţă lecţia simplităţii şi smereniei,/ Ce mă învaţă lecţia lăsării în voia lui Dumnezeu şi lecţia modestiei.
De ce mai aștept să fie în sufletul meu vară?
Aştept să fie în sufletul meu vară ca să fie cald şi soare în inima mea,/ Ca să alung departe de întreaga-mi fiinţă, gerul împietririi şi nesimţirii,/ Să alung departe de mine deznădejdea de gheaţă, deznădejdea rea,/ Şi să deschid ferestrele sufletului ca să mi-l înveşmânt în mantia luminii./ În mantia luminii a Soarelui – Hristos – în mantia poftei de viaţă şi bucuriei,/ În mantia tinereţii, puterii, optimismului, curajului, perseverenţei şi voioşiei.
Cum definesc vara? Ce lecții de viață îmi predă aceasta? În ce sentimente și trăiri mi se înveșmântă sufletul, când acesta se împrietenește cu vara spirituală?
Vara e anotimpul când gândurile mele iau formă de fluturi cu aripi viu colorate./ Vara e anotimpul când visurile îndrăzneţe mi se înalţă pe aripi de păsări la Cer./ Vara e anotimpul când sufletul mi-e mare liniştită, fără talazuri învolburate./ Vara e anotimpul când sufletul mi-e cer de peruzea, mi-e cer senin, fără de nor./ Vara e anotimpul ce mă învaţă că după orice furtună soarele din nou răsare./ Vara mă învaţă că după orice ploaie de încercări, în suflet curcubeul apare./ Vara îmi umple sufletul de aromă gingaşă de crini, bujori şi trandafiri./ Vara spre cerul-floare de Nu-mă-uita, îmi îndreaptă ale mele priviri./ Când e vară în sufletul meu sunt din nou copilă ce-şi face din cireşe-cercei./ Când e vară în sufletul meu uit de griji, îmbătată de divin parfum de tei./ Când e vară în sufletul meu vreau să cutreier codri falnici cu haină de smarald./ Când e vară în sufletul meu vreau în apa vie, în apa vieţii veşnice să mă scald./ Vreau să colind pe dealuri, pe poteci de munte cu ghid un vântişor şăgalnic şi cald./ Vreau candela ce arde cu flacăra iubirii, speranţei, credinţei în inima mea, s-aprind./ Când e vară în sufletul meu e sărbătoare şi am oaspeţi: tinereţea, jocul, veselia./ Când e vară în sufletul meu trăiesc starea recunoştinţei pentru darul vieţii preţios,/ Darul lui Doamne, înveşmântat în lumină, culoare, parfum de Rai şi cântec armonios./ Când e vară în sufletul meu sunt prietenă nedespărţită cu fericirea, speranţa şi bucuria.
Frumusețea magică a verii mă îndeamnă la visare, la meditație, îmi descătușează creativitatea și imaginația. Visez că prințesa vară, cu părul bălai ca floarea soarelui, mă învăluie tandru într-o îmbrățișare cu parfum îmbătător de gingașe flori și șoptește tainic urechilor inimii mele, cu adieri de cuvinte dulci ca mierea, cu cuvinte calde înmuiate în cerneală de Har și înțelepciune și alte lecții de viață pe care eu nu am reușit să le deprind, când ea a poposit în grădina sufletului meu. Îmi ciulesc urechile inimii, ca să nu pierd niciun vers din cântecul măiastru al verii, compus cu note insuflate de Duhul Sfânt. Ascultând imnurile verii învăț, așadar, lecția recunoștinței pentru darul minunat al vieții, pentru frumusețea de basm a Creației înveșmântată în mantie multicoloră, brodată cu fire de bucurie și lumină, optimism și speranță.
Când sunt sărutată cu gingășie pe frunte, de soarele fierbinte al verii, simt că înlăuntrul meu s-a aprins un foc ce arde spinii tuturor tristeților și deznădejdilor, toți spinii fricilor și temerilor de tot felul. Când mi-e vară în suflet, focul meu interior arde cu flacăra curajului și credinței că nimic rău nu mi se poate întâmpla, atât timp cât accept voia Domnului și mă las în grija Acestuia. Când mi-e vară în suflet, focul ce arde în mine îmi ține aprinse visurile frumoase și temerare și neînfricatele speranțe.
Când mi-e vară în suflet, acesta are ferestrele larg deschise ca să intre din belșug lumina neînserată, lumina dătătoare de viață. Vara îmi deschide ferestrele inimii ca să intre aerul curat și parfumat al bucuriei sfinte, ca să intre aerul libertății responsabile, aerul maturității spirituale.
Când mă țin de mână cu vara spirituală, mă țin de mână cu pacea și armonia, cu dorința de a pune început bun în viața mea, cu dorința de a avea o credință roditoare. Când mă țin de mână cu vara, visez că sunt un izvor bogat, ce potolește setea celor însetați de iubire, frumos și bine, visez că sunt o imensitate aurie de spice de grâu, din care se va coace pâinea pentru Sfânta Euharistie, visez că sunt un câmp cu iarbă ca smaraldul, înfrumusețată cu zâmbete de flori gingașe de câmp, viu colorate, visez că sunt o ploaie caldă prin care aleargă fericiți, ținându-se de mână, îndrăgostiți de toate vârstele, visez că am o baghetă fermecată cu care reușesc să împlinesc toate aspirațiile frumoase ale oamenilor din întreaga lume.
Când mă plimb ținându-mă strâns de mână cu vara, mă plimb prin grădina Raiului din veșnicie, ținându-mă de mână cu îngeri cu aripi de iubire și lumină, când mă însoțesc cu vara spirituală, reușesc să găsesc calea ce duce spre Cer, spre Doamne, spre Acasă.
Când vara poposește în cămara sufletului meu, scriu povești de iubire necondiționată ce au final fericit, scriu povești frumoase, cu creionul sufletului, purtat de Dumnezeu, Care îmi șoptește tainic că mă iubește cu o iubire infinită și veșnică.
Când e vară în sufletul meu acesta e îndrăgostit de Doamne și are mereu un dor de El, așa cum e îndrăgostită prințesa Floarea Soarelui de prințul Soare.
Când e vară în sufletul meu, acesta e inundat de căldura dăruirii necondiționate. Când e vară în sufletul meu, dăruiesc fără zgârcenie din căldura și lumina acesteia, tuturor celor ce vor să alunge din ființa lor gerul și întunericul adânc al necomuniunii.
Iubesc vara, vreau să mă asemăn ei, vreau să îmi însușesc înțeleptele ei învățături și Îl rog pe Doamne să mă ajute să fiu pentru aproapele, o vară viu colorată în culorile prieteniei autentice, în culorile solidarității și compasiunii, în culorile sincerității și smereniei, în culorile credinței, nădejdii, bucuriei și speranței. Îl rog pe Doamne să fiu pentru aproapele, o vară înmiresmată cu parfum de Rai. Îl rog pe Doamne să mă ajute să învăț de la vară că suntem trecători prin această lume pământească, să învăț că zilele omului sunt ca iarba câmpului, să învăț că timpul pocăinței nu este infinit și de aceea fiecare clipă a vieții trebuie să fie o rugăciune și o priveghere permanentă… Îl rog pe Doamne să mă ajute să apreciez soarele, nu numai când e noapte, să apreciez căldura, nu numai când îmi este frig, să apreciez ploaia, nu numai atunci când e secetă prelungită, să trăiesc bucuria, și în necazuri și încercări, să văd partea plină a paharului, și atunci când acesta e gol, să apreciez vara, și când trăiesc bucuria primăverii sau a toamnei, sau a iernii…

Cristina Toma

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Tags: ,