Stiri »

1 decembrie 2019 – 18:56 | Comentariile sunt închise pentru Hai cu noi nr. 70 noiembrie 201998 views

Share000

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Cateheză

Copilul și Biserica

Submitted by on 9 aprilie 2014 – 15:09No Comment | 848 views

Bucuria unui părinte credincios care îşi vede copiii crescând sub adăpostul Bisericii şi recunoştinţa lui faţă de Dumnezeu sunt nemărginite. Nu există un loc mai cald, mai plin de mângâiere pentru sufletul omenesc decât Biserica. Şi cu cât mai obişnuiţi sunt copiii cu atmosfera din biserică, cu cât se simt mai „acasă“ atunci când merg la sfintele slujbe, cu atât mai puternică va fi legătura lor cu Dumnezeu când, de-a lungul vieţii lor, vrăjmaşul şi patimile vor încerca să îi biruie.

copilÎncă din pântecele mamei sale, copilul se împărtăşeşte într-un fel chiar de trăirile religioase ale acesteia. O mamă rugătoare, spovedită şi împărtăşită, îi oferă copilului o anumită stare de linişte, de pace care îi influenţează sufletul, ale cărei roade se vor vedea încă de la primele manifestări ale pruncului.

La început mai puţin, apoi din ce în ce mai mult, copiii trebuie aduşi la biserică pentru a se obişnui cu sfintele slujbe. Şi pentru că sunt curaţi, cât sunt mici se pot împărtăşi des.

Pentru copil, slujba de duminică poate fi momentul cel mai frumos al săptămânii. Dacă familia a ştiut să îl apropie de Dumnezeu, slujbele pot fi pentru el o adevărată sărbătoare. Atmosfera din biserică poate fi mai atrăgătoare pentru el decât lumea poveştilor. Vorbindu-le copiilor despre prezenţa lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Îngerilor şi a Sfinţilor în Biserică, legătura lor cu membrii Bisericii nevăzute va deveni mai trainică. Deşi nu îi văd cu ochii, îi simt cu inima.

Este foarte bine ca încă de mici copiii să fie învăţaţi să se spovedească. O spovedanie făcută cu răbdare, înţelepciune şi dragoste din partea preotului îl face pe copil să înţeleagă că preotul este omul lui Dumnezeu, este cel care îi apropie pe oameni de Cer. În orice relaţie dintre oameni, începutul este foarte important. În astfel de situaţii, cu atât mai mult.

În minţile copiilor se fixează foarte uşor imaginile. De aceea îi impresionează icoanele de pe pereţii bisericii, pe care ei le înţeleg ca fiind aşa-numita „Evanghelie vie“. Mai mult decât ascultarea unei predici, poate uneori greoaie pentru ei, pe copii îi poate folosi vederea unei icoane frumoase. Copiii simt aerul de taină al Bisericii, simt îmbrăţişarea lui Dumnezeu, şi icoanele trezesc în ei o emoţie puternică. E întâlnirea lor cu lumea cerească.

De la cele văzute sau auzite, pictura murală, icoanele, cântările, toaca, veşmintele şi gesturile monahilor, până la cele de taină, cum ar fi liniştea sufletească şi pacea sfântă, toate acestea rămân în inimile lor pentru totdeauna şi vor lucra în taină. Dacă primii îndrumători în ale rugăciunii sunt părinţii sau bunicii, şi copiii sunt deprinşi de mici cu rugăciunea, aceasta devine în timp din ce în ce mai profundă.

Redacția ”Hai cu Noi”

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Tags: , , , , , , ,