Hai cu noi nr. 65, iunie 2019

Trebuie să începi încetul cu încetul. Dar ascultarea trebuie s-o înveţe nu numai copiii, ci şi cei maturi, care uneori nu vor să asculte deloc.

Ce să facem cu Evanghelia pe care ne-au dat-o sectanţii?
O astfel de Evanghelie trebuie verificată. Sectanţii au texte autentice din Scriptură, dar au şi altele prescurtate şi cel mai rău e că au unele denaturate. Ne-au adus Evanghelii editate la „Vestea cea Bună” şi „Cuvântul Vieţii”. Textele acestora erau atât de departe de adevăr, încât puteau fi aruncate pe foc. Acolo era scris, la sfârşitul capitolului I din Evanghelia după Matei, că Maica Domnului nu a avut relaţii trupeşti cu Iosif până la naşterea lui Iisus, dar după aceea a avut şi alţi copii. Acesta este adevăratul duh satanic. Maica Domnului a fost fecioară până la naşterea lui Iisus Hristos, fecioară în timpul naşterii, dar şi după aceea. În aceste cărţi există şi alte erezii.
Cum trebuie să ne închinăm corect la sfintele moaşte?
Când te apropii de racla cu sfinte moaşte trebuie să faci două metanii, apoi să săruţi moaştele, după care mai faci o metanie şi apoi să pleci pentru a face loc şi altora. Este suficient să ne închinăm o dată pe zi, dar, dacă simţim nevoia, ne putem închina şi de două ori.
La noi în mănăstire au fost diferite cazuri. Maica Arhelaia este foarte severă, cu râvnă mare pentru cele sfinte. Într-o zi, după Liturghie, au venit în biserică trei turişti străini, două femei şi un bărbat, cu toţii în vârstă. Moaştele erau deja închise şi aceştia au cerut să fie deschise pentru a se închina. Maica a deschis raclele şi străinii s-au închinat mai întâi la Sfântul Vasile Kineşemski. Dar când străinii s-au apropiat de racla Sfântului Alexie Elnitski, maica, deschizând capacul raclei, nu voia să deschidă şi la cap, dar a simţit cum sticla îi împingea mâna şi racla cu sfintele moaşte s-a deschis în întregime prin puterea lui Dumnezeu, pentru ca pelerinii să se închine. Acei oameni buni însă nu au sărutat şi capul sfântului, ci doar racla.
A mai fost o întâmplare: maica Arhelaia a vrut să deschidă racla înainte de Miezonoptică, dar a văzut că pe sticla ferestruicii sfântului era un cerc format din nişte picături. Semănau cu o zăpadă care s-ar fi topit. În centru picăturile erau mari, iar pe margini mai mici. Maica a luat picăturile cu un deget, a mirosit şi a constatat că nu era apă, ci ulei. A luat vată şi a înmuiat-o, iar aceasta mirosea plăcut. După aceea a mers să deschidă racla Sfântului Alexie şi a descoperit şi acolo aceeaşi curgere de mir, ca la Sfântul Vasile.
Ce fel de pravilă de rugăciune zilnică trebuie să împlinească un creştin mirean?
Există un canon şi acesta este obligatoriu pentru toţi. Acesta constă în rugăciunile de dimineaţă şi de seară, un capitol din Evanghelie, 2 capitole din Epistole, o catismă din Psaltire, 3 canoane, un acatist, 500 de Rugăciuni ale lui Iisus şi 50 de metanii (pentru cine poate, chiar mai multe). L-am întrebat odată pe un om dacă mănâncă de cel puţin două ori în fiecare zi. El a spus că da, dar că mai ia câte ceva şi între mese. Atunci i-am spus că la fel trebuie să ne şi rugăm. Da-că trupul nostru cere hrană, cu atât mai mult sufletul! Ne hrănim trupul pentru a menţine sufletul, ca să se poată curăţi şi sfinţi, pentru a se putea elibera de păcat, pentru sălăşluirea Duhului Sfânt în noi. Sufletul trebuie să se unească încă de pe pământ cu Dumnezeu. Trupul este ca o haină pentru suflet, haină care se învecheşte şi se face praf, iar noi îl îngrijim în mod deosebit – îl hrănim, îl îmbrăcăm… -, dar când vine vorba de suflet, atunci nu mai avem timp.
Când l-am întrebat dacă a citit rugăciunile de di-mineaţă şi mi-a spus că nu, i-am zis că nu are voie să mănânce. Iar dacă nu va citi nici rugăciunile de seară, atunci nici seara să nu mănânce. Nici ceai să nu bea! El mi-a reproşat că va muri de foame, iar eu i-am replicat că la fel se va întâmpla şi cu sufletul lui.
Atunci când omul va face normă din canonul său zilnic, sufletul lui va fi liniştit. Domnul trimite har, iar Maica Domnului şi îngerii se roagă. Pe lângă ei, creştinii se mai roagă sfinţilor, citesc alte acatiste, hrănindu-şi sufletul în acest fel. Dar nu trebuie să citim rugăciunile din obligaţie, fară a simţi convorbirea cu Dumnezeu, căci astfel nu vom hrăni sufletul. Un om care face asta nu devine smerit şi bun, ci irascibil, dar se consideră rugător. Apostolul Pavel spune: „Dar în biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină” (I Corinteni 14,19). Mai bine cinci cuvinte care să meargă la suflet decât multe pe lângă.
Putem citi acatiste după dorinţa noastră sau acestea trebuie citite numai cu binecuvântare şi în zile speciale?
Acatistele pot fi citite în fiecare zi. O femeie, Pelaghia, citea în fiecare zi câte 15 acatiste. Domnul îi dădea har deosebit. Unii ortodocşi au colecţii de acatiste, câte 200 sau chiar 500. Acestea sunt, de obicei, pentru fiecare sărbătoare desemnată de Biserică, când se şi citesc. De exemplu, mâine e ziua sărbătoririi icoanei Maicii Domnului din Vladimir. Oamenii care au acatistul sărbătorii îl vor citi.
Cum să citim acatistele, cu voce tare sau în gând?
E bine ca acatistele să fie citite cu mintea limpede, de dimineaţă, atunci când nu purtăm grijile zilei ce a trecut şi cât trupul nu este încă îngreunat de mâncare. Atunci avem posibilitatea să simţim fiecare cuvânt din acatist sau canon.
Toate rugăciunile şi acatistele e bine să fie citite cu voce tare. De ce? Deoarece cuvintele se reţin mai bine şi mângâie sufletul. Aud tot timpul oamenii plângându-se că nu pot învăţa rugăciunile pe de rost. Dar nu trebuie învăţate, ci doar citite dimineaţa şi seara, şi atunci le vom reţine fară vreun efort deosebit. Dacă nu putem reţine nici măcar rugăciunea „Tatăl nostru.. atunci trebuie să atârnăm o hârtie cu textul rugăciunii deasupra mesei. Mulţi se plâng că nu au memorie bună din pricina bătrâneţii, dar când îi întrebi despre diferite probleme de viaţă, ţin minte tot. îşi amintesc când şi unde s-au născut vecinii, chiar datele exacte. Ştiu cât costă toate la piaţă şi în magazin, iar preţurile se schimbă continuu. Ştiu cât costă pâinea, sarea, untul. Reţin foarte bine toate lucrurile astea şi când îi întrebi pe ce stradă stau îţi vor spune imediat. Însă rugăciunile nu le pot reţine. Asta deoarece punem trupul pe primul loc. Nu ne îngrijim mai deloc de suflet, de aceea nu putem ţine minte rugăciunile.
Când şi cum trebuie citite canoanele acasă? Stând sau din picioare?
Sfinţii Părinţi spun că cei care citesc zilnic canoanele Mântuitorului, al Maicii Domnului, al îngerului păzitor şi ale sfinţilor au mare folos şi ocrotire de la Domnul împotriva atacurilor duşmanilor văzuţi şi nevăzuţi.
Dacă veţi merge la orice director, veţi vedea orele de primire afişate; la Dumnezeu însă putem merge oricând în audienţă. Este foarte preţuită rugăciunea de noapte, pentru efortul pe care-1 facem. Când omul se roagă noaptea, spun părinţii, rugăciunea lui e ca şi cum ar fi răsplătită cu aur. Dar pentru a ne ruga noaptea, trebuie să luăm binecuvântare de la duhovnic, fiindcă există şi pericolul mândriei, care se manifestă după rugăciune. Binecuvântarea îl apără pe om de cădere.
Dacă e bine să ne rugăm stând sau în picioare? În cazul în care nu ne ţin picioarele, să ne aşezăm în genunchi, iar dacă ne dor şi genunchii, după o vreme, ne putem aşeza. După cum am mai zis, e mai bine să ne gândim la Dumnezeu stând, decât să ne gândim la durerea picioarelor. Metaniile trebuie făcute neapărat.
Sunt bătut des în armată. Ce să fac?
Există o zicătoare: „Viţelul blând suge la două vaci”. Nu ştiu cum e acum, dar şi când am fost eu în armată erau probleme cu cei din anii mai mari. La mine însă nu a venit nimeni să mă jignească sau să-mi facă rău. M-a păzit Domnul. Pe atunci eram antrenor de box. În plutonul nostru erau 200 de oameni şi uneori se făceau întreceri de „skandenberg”, unde eram nevoit să particip…
Dacă vom citi „Trăieşte cu ajutorul Domnului”, rugând pe Domnul, pe Maica Domnului, pe Sfântul Nicolae, pe Sfântul Ioan, atunci vom fi păziţi de asemenea atacuri.
Ce să faci dacă găseşti bani sau vreun obiect?
Dacă mergem pe drum şi găsim 5 ruble, atunci ne gândim: Ce bine că am găsit bani, că tot aveam nevoie! Ţineţi minte, fraţi şi surori, că dacă vom lua aceste 5 ruble, vom pierde 1000. De ce? Fiindcă aceşti bani nu sunt câştigaţi de noi prin muncă. Atunci ce trebuie să facem? Îi vom lua şi-i vom duce la biserică, în cutia milei, pentru săracii care au nevoie, sau îi vom da unui nevoiaş. Aceasta va fi pomana celui care a pierdut banii.
Vă voi povesti un exemplu interesant. Un om avea familie şi trăia în sărăcie, neputând să facă bani ca să se întreţină, să fie mai bogat. A fost sfătuit să se adreseze unui pustnic, care 1-a sfătuit următoarele: „în Biblie se spune că trebuie să dai Domnului a zecea parte din ce câştigi, iar tu nu faci asta”. Omul a replicat că nu poate da, fiindcă nici el nu are. Pustnicul 1-a sfătuit să dea câte puţin din ce are şi Domnul îl va ajuta. Omul a început să facă asta şi hainele nu i s-au mai rupt aşa repede, copiii aveau ce mânca, fiindcă alimentele nu-i lipseau. În Biblie se spune: „Cine dă la cel sărac nu duce lipsă” (Pilde 28, 27). Domnul vrea ca omul să facă fapte bune şi atunci se va mântui.
Am vorbit odată cu un milionar şi i-am spus: „Dragul meu, iată, tu te-ai îmbogăţit din bunurile altora. Domnul ţi-a dat o sumă frumuşică, iar tu nu I-ai mulţumit, nu ai ajutat biserica, mănăstirea sau pe nevoiaşi. .. Vezi ca nu cumva să ţi se întâmple ca unei vaci, care, după ce fată, nu mai dă lapte mult. La fel e şi în afaceri: dacă nu vei da, poţi pierde mult…”.
Dacă ne atacă hoţii ne putem apăra cu gaze lacrimogene sau cu pistolul?
În biserica noastră se află moaştele Sfântului Vasile. Pe când era episcop în Kineşem, asupra lui s-au năpustit nişte hoţi seara, când venea de la biserică. Ei i-au cerut lucrurile de preţ şi au luat tot ce le-a dat. După ce au înţeles că nu este om simplu, nu s-au mai atins de el.
În ce priveşte pistolul cu gaz, vă voi povesti o întâmplare: într-o casă au intrat nişte hoţi înarmaţi şi au strigat: „Toată lumea la pământ!” Stăpânul casei avea un pistol cu gaz pe care a încercat să-l ia în timp ce se întindea pe podea, dar hoţii l-au văzut şi au tras primii, omorându-l. Aceştia credeau că are gloanţe de război. Dacă stăpânul casei nu ar fi scos pistolul, ar fi rămas în viaţă.
Cine sunt amăgitorii?
Aproape toţi suntem amăgitori. Am promis Domnului la Taina Botezului să trăim în sfinţenie, dar noi minţim tot timpul şi nu-I împlinim poruncile. Ne minţim şi unii pe alţii. Credem că am devenit maturi şi că avem mai multă minte, dar de unde?! Cuminte poate fi doar un copil. Adultul, după ce trăieşte câteva zeci de ani, devine hâtru. Se gândeşte doar cum să se furişeze, să se învârtă. Copilul nu are răutatea asta, nu este invidios şi nu poate fi amăgitor, fiindcă e inocent. Dacă îi dai un teanc de dolari, el îl poate arunca în foc, fiindcă nu are patima iubirii de arginţi. El îl simte pe Domnul cu sufletul său curat.
Cum să ne purtăm cu rudele necredincioase?
Cel mai bine este să nu le spunem despre credinţă, imputându-le necredinţa. Credinţa este vin dar de la Dumnezeu, iar ei nu-l au. Trebuie să ne fie, pur şi simplu, milă de ei. De asemenea, trebuie să ne rugăm Domnului să le dea şi lor darul credinţei. Domnul spune: „Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl” (Ioan 6, 44). Omul ar vrea să creadă, dar nu poate; poate fi la mijloc mândria, părerea prea bună despre sine… Sau acel om a putrezit pe dinăuntru şi nu are conştiinţa curată, sau prin ochii lui lăuntrici nu trece lumina lui Dumnezeu şi Cuvântul Lui. Sunt multe cauze ale necredinţei. Dar ţineţi minte că în acest timp trebuie să fiţi blânzi cu ei, să fiţi exemplu de creştin-ortodox adevărat, pe care merită să-l imiţi. Nu trebuie să ne certăm cu ei, să-i obligăm să creadă, ci doar să ne rugăm: „Cereţi şi vi se va da” (Matei 7, 7).

Convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov), Îndrumar creştin pentru vremurile de azi

Share000

Tags: Biserica Sf. Voievozi Savinesti, Centrul de Servicii Sociale Samariteanul Milostiv, Centrul Social „Popasul Iubirii Milostive” Săvineşti, Convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov), Cum să-ţi înveţi copilul cu ascultarea?, Dumnezeu, Fundaţia Solidaritate şi Speranţă filiala Săvineşti, Îndrumar creştin pentru vremurile de azi, Parintele Munteanu Petru, Parohia Sfintii Voievozi Savinesti, Pr. Petru Munteanu, preot Petru Munteanu