Stiri »

6 noiembrie 2020 – 18:20 | Comentariile sunt închise pentru Hai cu noi nr. 81, octombrie 202044 views

Share
Facebook
0
Twitter

Linkedin

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole, Cateheză, Comunitate

Doar cel care este lipsit de iubire este cu adevărat sărac. Doar cel care iubește ,,fără măsură” este cu adevărat bogat

Submitted by on 12 iunie 2020 – 9:52No Comment | 70 views

Doar cel care este lipsit de iubire este cu adevărat sărac. Doar cel care iubește ,,fără măsură” este cu adevărat bogat

„Atunci când ridic pe stradă un om căruia îi este foame, îi dau o farfurie cu mâncare și o bucată de pâine. Dar pentru un om care se simte exclus, nedorit, lipsit de iubire, înspăimântat, care a fost alungat din societate – această sărăcie spirituală este mult mai greu de depășit. Cei care sunt foarte săraci pot fi totuși foarte fericiți.” – Maica Tereza
„Nimic nu poate înlocui lipsa iubirii, dar iubirea înlocuieşte toate neajunsurile.” – Părintele Arsenie Boca

Omul cu inima atinsă de iubirea aceea fără margini și „fără măsură”, de iubirea aceea care îl ajută să iubească pe Dumnezeu și pe toţi oamenii, indiferent dacă primeşte ceva în schimbul iubirii oferite, are sufletul – comoară cu o valoare nemăsurată. Sufletul lui e bogat duhovniceşte şi nu poate sta indiferent la nevoile şi greutăţile semenilor lui, fie că îi cunoaşte, fie că nu, şi e dispus să ofere milostenie trupească şi sufletească, oricui are nevoie, fără nicio recompensă. Dăruieşte iubire, doar pentru că ştie că Dumnezeu aşa ar proceda, fiindcă Bunul Dumnezeu iubeşte pe toţi copiii Lui, fără să aştepte obligatoriu răsplată din partea lor. Dumnezeu nu ne forţează să-L iubim pentru darurile cu care ne binecuvintează cu dărnicie şi iubire, ci aşteaptă răbdător să-I oferim inima noastră, așadar, şi noi să ni-L luăm drept Model de iubire curată şi necondiţionată pe Mântuitorul Iisus Hristos şi să iubim, şi să ajutăm oamenii, fără să aşteptăm să fim lăudaţi, fără să aşteptăm să ni se înalţe imne de mulţumire, fără să aşteptăm să fim răsplătiţi cu iubire de cei cărora le-am dăruit iubire din preaplinul inimilor noastre.
Iubirea nu înseamnă, așadar, vorbe goale, fără de valoare./ Iubirea înseamnă fapte, iubirea e roada dăruirii, iubirea e prietenie pură, e soare/ Ce-ți umple sufletul de căldura și lumina comuniunii, de bucurie și speranță./ Iubirea e sinceritate, e încredere, prețuire, respect, reciprocitate, iubirea e viață.
Iubirea iartă totul: și cruzime, și răutate, și egoism, și invidie, și orice nedreptate, îmbogățindu-ți sufletul în smerenie, liniște și pace sufletească. Iubirea îți înveșmântă sufletul cu haina prețioasă a comuniunii autentice, a prieteniei sincere și necondiționate. Iubirea necondiționată, ținându-se strâns de mână de mână cu empatia și compasiunea, ascultă cu atenție totul, și virtutea, și păcatul.
Iubirea știe să asculte suferința./ Iubirea știe să asculte neputința./ Iubirea știe să asculte necredința./ Iubirea știe să asculte tăcerea./ Iubirea știe să asculte durerea./ Iubirea știe să asculte deznădejdea./ Iubirea știe să asculte minciuna./ Iubirea știe să asculte ura./ Iubirea știe să asculte toată vina./ Iubirea știe să asculte nepăsarea./ Iubirea știe să asculte nesimțirea./ Iubirea știe să asculte lenea și nelucrarea./ Iubirea știe să asculte nerăbdarea./ Iubirea știe să asculte neascultarea./ Iubirea știe să asculte mânia./ Iubirea știe să asculte viclenia./ Iubirea știe să asculte invidia./ Iubirea știe să asculte și orgoliul/ Iubirea știe să asculte, deci tot păcatul./ De ce știe iubirea pe toate să le asculte?/ Fiindcă ea nu știe pe nimeni să judece./ Ea e virtute aleasă, dumnezeiască./ Cu mantia iertării, păcatul vrea să-mpodobească,/ Căci ea izvorăște din Hristos/ Care ascultă și iubește și pe cel păcătos,/ Nu numai pe omul credincios și virtuos…
Așa cum ne spune și Sfântul Ioan Gură de Aur: „Iubirea este rădăcina, izvorul şi maica tuturor bunătăţilor”. Pentru că, într-adevăr, ca rădăcină face să răsară nenumărate mlădiţe ale virtuţii, ca izvor scoate multă apă şi ca o mamă strânge în braţele ei pe cei care aleargă la ea. Acest lucru cunoscându-l şi fericitul Pavel, a numit iubirea „rod al Sfântului Duh”. Așadar, când viața noastră este povățuită de iubirea ce izvorăște din Izvorul Hristos, atunci Acesta ne dăruiește Harul Duhului Sfânt cu roadele Sale bogate, dar ca să dobândim această dragoste statornică, nepieritoare, trebuie să-L chemăm neîncetat pe Dumnezeul dragostei în viața noastră și să-L rugăm fierbinte să ne-o dea, căci: Iubirea lui Doamne ne-mbogăţeşte în iubire ce:/ „toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.”/ Ne-mbogățește în rugăciune stăruitoare ce ființa ne-o curățește/ De toți spinii adânci ai deznădejdii izvorâtă din temeri și griji nenumărate,/ Ne-mbogățește în pace sufletească, rădăcină a bucuriei și răbdării nelimitate,/ A frumuseții lăuntrice, smereniei, recunoștinței pentru darul vieții binecuvântate./ Ne-mbogățește în putere și curaj, în forță creatoare, ziditoare de bine, bun și frumos,/ Ne-mbogățește în lumina cea adevărată și sfântă, în lumina dulce a lui Iisus Hristos.
Să nu uităm niciodată, că Dumnezeu este dragoste (I Ioan, 4, 8) Să nu uităm că bogăția care contează este bogăția sufletească, nu cea materială. Să nu uităm că iubirea te îmbogățește sufletește, fiindcă din ea curg fără încetare și cu îmbelșugare, infinite binecuvântări ce îți înalță sufletul spre Raiul bogat în bunătăți divine. Când iubești, zidești neîncetat, când ești înger cu aripi de iubire și lumină pentru aproapele, îi îmbogățești acestuia viața, îl faci mai bogat în prietenie, comuniune, bucurie, speranță, nădejde ș.a. Când ești zgârcit cu iubirea ta, când nu dăruiești nicio bucățică din sufletul tău lui Dumnezeu și aproapelui, devii cel mai sărac suflet de pe pământ, devii un insensibil, un indiferent, un egoist și un individualist care contribuie la sărăcirea lumii în bun și frumos.
Să ne rugăm, aşadar, Bunului Dumnezeu să ne ajute ca prima cărămidă a sufletului nostru să fie cărămida iubirii, ca să nu fim săraci și goi sufletește. Și pe această solidă temelie să zidim celelalte cărămizi ale virtuţilor: credinţa, nădejdea, bunătatea, blândeţea, adevărul, smerenia, curajul ş.a., construindu-ne astfel o casă a sufletului trainică, bogată şi frumoasă, care Îl va avea mereu oaspete drag pe Mântuitorul Hristos, Izvorul luminii, iubirii, bunătăţii și bogăției sufletești. Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne dăruiască iubirea, cheia cu care putem deschide Împărăţia Lui veşnică, să ne rugăm să ne ajute să urmăm doar calea iubirii, cale care ne va ajuta să nu ne rătăcim sau să ne împotmolim pe drumul spre Acasă, spre Lumină şi să moştenim viaţa veşnică.

Cristina Toma

 

Tags: ,