Stiri »

1 decembrie 2019 – 18:56 | Comentariile sunt închise pentru Hai cu noi nr. 70 noiembrie 201930 views

Share000

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole

Despre răbdarea ocărilor

Submitted by on 28 decembrie 2015 – 16:17No Comment | 587 views

Nimic nu-i mai greu pentru noi, oamenii, decât să iertăm pe cei cei ce ne-au jignit, ne-au defăimat sau ne-au păgubit. Pentru un cuvânt de ocară, pentru un lucru de nimic, pentru o mică pagubă, unii trăiesc în ceartă ani de zile. Ba ajung şi la judecată şi la fapte de răzbunare, încât nici oamenii, nici boala şi frica morţii nu le înmoaie inima să se ierte şi să se împace unii cu alţii. De aceea nu puţini mor certaţi între ei, spre veşnica lor osândă. Că după moarte nimeni nu mai poate face nimic pentru mântuirea lui.rabdarea ocarilor
Însă Preabunul nostru Mântuitor ne-a zis: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi; binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă”. Oare de ce ne-a poruncit El acestea? Iată de ce: Ca să ne elibereze de ură, de întristare, de mânie şi de ţinerea de minte a răului. Apoi ca să ne învrednicească pe noi de cea mai mare avuţie care este dragostea desăvârşită. Căci este cu neputinţă să o aibă pe aceasta cel ce nu iubeşte pe toţi oamenii la fel, asemenea lui Dumnezeu, Care iubeşte pe toţi oamenii la fel şi vrea ca toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.
Odată un părinte bătrân şi înţelept a poruncit unui ucenic să caute pe cineva meşter în batjocură şi ocări şi timp de trei ani să-l plătească pentru ca acela în fiecare zi să-l ocărască, iar el să rabde fără cârtire. Şi a împlinit ucenicul porunca bătrânului, căci era om sfânt cel ce i-a poruncit. Deci a găsit un om bun de gură şi amar la vorbe, care era iscusit peste măsură să ocărască şi să batjocorească pe toţi, şi vreme de trei ani l-a plătit ca acela să vină în fiecare zi la el şi să-l facă în fel şi chip.
Şi a răbdat ucenicul, după cum îi poruncise bătrânul, multe ocări, înjurături, batjocuri, ironii şi glume de la acel om, fără să răspundă nimic.
Iar după ce a răbdat aşa trei ani, s-a dus din nou la bătrân şi i-a spus că a isprăvit ascultarea primită. Auzind acestea, bătrânul cel sfânt s-a bucurat şi i-a spus:
– Ei, fiule, de acum se cheamă că eşti pregătit să mergi în lume singur, ca să înveţi înţelepciunea.
Deci a plecat ucenicul şi după câteva zile a ajuns la poarta unei mari cetăţi, unde stătea un ritor plin de mândrie care îşi petrecea tot timpul batjocorind pe toţi cei ce treceau pe porţile cetăţii. Iar dintre trecători unii se tulburau, alţii se ruşinau şi se înroşeau la faţă, alţii se luau la ceartă cu ritorul, dar niciunul nu putea să-l biruiască, pentru că acela îi dovedea cu cuvintele şi îi făcea de râs de faţă cu ceilalţi privitori. Şi văzând ritorul pe ucenicul bătrânului venind de departe, îndată a început să-l ocărască cu obişnuitele lui batjocuri, bucurându-se că a mai găsit pe cineva pe care să-l facă de ruşine. Dar, ostenindu-se el mult, n-a reuşit să-l facă pe tânăr să se ruşineze, nici să-l tulbure câtuşi de cât. Şi oricât s-a străduit el să-l defaime şi să-l mânie, n-a reuşit nimic, căci tânărul, în loc să se supere, zâmbea şi parcă se bucura de toate vorbele ritorului.
Deci, după multă osteneală de a-l necăji pe tânărul cel înţelept, s-a întâmplat că însuşi ritorul s-a mâniat şi l-a întrebat pe tânărul care zâmbea:
— Dar tu de ce râzi când eu te batjocoresc?
— Cum să nu râd când vreme de trei ani eu am plătit pe cineva ca să mă batjocorească, iar tu îmi faci această treabă pe degeaba, fără să cheltuiesc vreun ban?
Aşa l-a ruşinat tânărul pe ritorul cel mândru şi locuitorii cetăţii l-au cinstit că a închis gura acelui batjocoritor.
Iar noi să ştim că cel ce simte dragostea lui Hristos în inima lui, nu se mai teme nici de ocară, nici de batjocură, nici de moarte, nici de foame, nici de sete, nici de osteneal. Dar de ce? Pentru că trăieşte în Hristos şi Hristos trăieşte în el.
Ce zice Sfântul Apostol Pavel despre dragoste? „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul, toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă”.

Povestiri pentru copii, vol. 9, Arhim. Cleopa Ilie

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,