Duminica Rusaliilor
Cu cincizeci de zile în urmă am sărbătorit Învierea Domnului, iar acum zece zile, Înălţarea Sa la cer. Iată că astăzi sărbătorim un alt fapt de seamă din istoria mântuirii, şi anume Pogorârea Sfântului Duh asupra Sfinţilor Apostoli, şi prin ei asupra omenirii întregi, din toate timpurile şi din toate locurile.
Sărbătoarea menționată mai este numită ”Cincizecimea” sau cu termen specific limbii române ”Rusaliile” (de la sărbătoarea păgână ”Rosalia”, ziua trandafirilor care se prăznuia la o dată apropiată), sau chiar ”Ziua Sfântului Duh”, căci azi preamărim în chip deosebit cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi.
Din primele zile ale creştinismului se obişnuieşte ca această sărbătoare să fie cinstită şi prin împodobirea caselor şi Bisericilor cu ramuri verzi şi cu flori. Este ziua în care s-a întemeiat în chip văzut Biserica, pentru că, în chip nevăzut sau tainic, ea, Biserica, s-a întemeiat prin jertfa Mântuitorului pe cruce şi prin Învierea Sa din morţi. (Fapte 20, 28)
Spre deosebire de alte sărbători împărăteşti, Pogorârea Sfântului Duh nu e prezentată de Sfintele Evanghelii, ci în capitolul al doilea din cartea ”Faptele Apostolilor”, scrisă de Sfântul Evanghelist Luca.
Această minune a venirii Duhului Sfânt peste Apostoli le-a fost făgăduită de Mântuitorul Însuşi în cuvintele rostite la Cina cea de Taină, deci înaintea Patimilor Sale, când le-a spus: ”Iar când va veni Mângâietorul, pe care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, Cel Ce din Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26) şi ”El vă va călăuzi întru tot adevărul” (Ioan 16, 13).
Iar înainte de Înălţarea Sa la cer, le-a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci ”să aştepte făgăduinţa Tatălui pe care aţi auzit-o de la Mine; că Ioan a botezat cu apă dar voi veţi fi botezaţi întru Duhul Sfânt nu mult după aceste zile” (Fapte 1, 4-5), continuând apoi să le arate ce misiune vor avea de îndeplinit după ce nu va mai fi cu ei.
”Dar veţi primi putere prin venirea peste voi a Sfântului Duh şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului” ( Fapte 1, 8).
Istorica Pogorâre a Duhului Sfânt a avut loc la Ierusalim, în ziua ”Cincizecimii”, zi în care evreii comemorau legământul făcut de Dumnezeu cu poporul lui Israil pe muntele Sinai, când Moise a primit ”tablele Legii” cu cele zece porunci sau Decalogul. Istorica Pogorâre a Duhului Sfânt a avut loc la Ierusalim, în ziua ”Cincizecimii”, zi în care evreii comemorau legământul făcut de Dumnezeu cu poporul lui Israil pe muntele Sinai, când Moise a primit ”tablele Legii” cu cele zece porunci sau Decalogul.
De dimineaţă, în jurul orei nouă, fără de veste, un vuiet puternic, ca de suflare de vânt, a învăluit casa în care erau Apostolii şi s-au arătat ”limbi ca de foc” şezând pe fiecare dintre ei, şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să grăiască şi în alte limbi precum le dădea lor Duhul a grăi ( Fapte 2, 4).
Se împlineau Făgăduinţele Mântuitorului. Vuietul respectiv ca şi darul minunat care li s-a dat de sus Apostolilor, de a vorbi în limbile celor ce se găseau în Ierusalim, i-a uimit şi i-a tulburat pe toţi cei prezenţi, încât unii considerau chiar că ar fi beţi. Din acest motiv a luat cuvântul Sfântul Apostol Petru, cel mai în vârstă şi cel mai apropiat de Mântuitorul, ca să spulbere nedumerirea lor, adeverind că toată minunea la care asistaseră nu era altceva decât împlinirea proorocirii lui Ioil cu privire la Pogorârea Duhului Sfânt (Ioil 3, 1-5).
Aceasta a fost prima predică ”apostolică”. În urma predicii, Sfântul Apostol Petru le cere categoric celor ce-l ascultaseră: ”Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să se boteze în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Sfântului Duh ( Fapte 2, 38)”.
Predica lui a avut efectul dorit pentru că în aceeaşi zi s-au botezat ”ca la trei mii de suflete” (Fapte 2, 1).
Se întemeia astfel, în chip văzut, noua Biserică a lui Iisus Hristos, lua fiinţă prima comunitate creştină, fapt pentru care Ierusalimul este considerat ”Maica tuturor Bisericilor”, căci aici îşi are începutul Biserica universală de mai târziu.
Sfântul Luca prezintă, în continuare, şi câteva aspecte din viaţa primilor creştini care ”stăruiau în învăţătura Apostolilor şi în părtăşie, în frângerea pâinii şi în rugăciuni”, ”având toate îndeobşte şi mulţi îşi vindeau averile ca să poată fi ajutaţi cei în nevoi” (Fapte 2-42-47). Să fim şi noi asemenea primilor creştini din comunitatea din Ierusalim care stăruiau în rugăciune, în frângerea pâinii şi în ajutorarea săracilor, lăudându-L pe Dumnezeu prin aceste fapte vrednice, de calitatea de ”ucenic” al lui Hristos şi de părtaş al harului Duhului Sfânt.
În lumea atât de decăzută şi înstrăinată de Dumnezeu în care trăim, să cerem harul Prea Sfântului şi de viaţă Făcătorului Duh ca să împace neamurile, să ne redea credinţa, să ne întărească nădejdea, să ne dăruiască mai multă iubire, să ne călăuzească spre Hristos Cel care este Calea, Adevărul şi Viaţa.
Pr. Mihai Meraru
Tags: Biserica Sf. Voievozi Savinesti, Centrul de Servicii Sociale Samariteanul Milostiv, Centrul Social „Popasul Iubirii Milostive” Săvineşti, Dumnezeu, Fundaţia Solidaritate şi Speranţă filiala Săvineşti, Parintele Munteanu Petru, Parohia Sfintii Voievozi Savinesti, Pr. Petru Munteanu, preot Petru Munteanu
