Stiri »

15 septembrie 2021 – 11:41 | Comentariile sunt închise pentru Buletin Parohial Hai cu noi pe iunie 202168 views

Share
Facebook
0
Twitter

Linkedin

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole, Cateheză, Comunitate

Educația – o cale către Dumnezeu

Submitted by on 26 august 2018 – 11:07No Comment | 26 views

„A educa înseamnă a cultiva curățenia sufletească și bunacuviință a copiilor și tinerilor, a-l crește pe copil moral și în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a-i modela inteligența, a forma un atlet pentru Hristos, adică a te îngriji de mântuirea lui. Educația este asemenea unei arte, căci dacă toate artele aduc un folos pentru lumea de aici, arta educației se înfăptuiește pentru a câștiga lumea veșniciei” (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Trăim într-o lume modernă şi tehnicizată în care luxul, plăcerile ieftine, duhul slavei deşarte şi mirajul banului încântă şi atrag în cursă pe toţi oamenii nepăsători şi materialişti, tentaţi să creadă că firul vieţii se sfârşeşte aici pe pământ iar fericirea şi-o agonisesc în satisfacerea gusturilor şi moravurilor pe care le oferă traiul uşor şi huzurul. Cei mai expuşi acestor pericole sunt tinerii ieșiți de sub controlul și supravegherea părinților, tineri care de cele mai multe ori înțeleg în mod cu totul greșit noțiunea de libertate și democrație. Pentru a înlătura cât mai mult aceste pericole este nevoie ca, de mici, să se pună accentul pe educația acestora de către principalele instituţii de instruire şi formare a caracterului şi personalităţii individului: Biserica, Familia şi Școala.
„A educa” înseamnă a utiliza diverse forme de învăţare împreună, indivizii copiind diferite forme de gesticulare de la o persoană la alta. Scopul educării este dezvoltarea aptitudinilor, îmbogăţirea cunoştinţelor, familiarizarea cu noi direcţii. Educaţia durează pe tot parcursul vieţii şi are ca scop să dezvolte responsabilităţi şi independenţe. Prin educaţie indivizii pot să se valorifice și să se ridice la nivelul aşteptărilor societăţii.
Familia reprezintă rădăcina educaţiei. „Cei şapte ani de acasă” – acestă frază ne spune foarte multe despre familia, credinţa, concepţiile oricărei persoane, despre mediul în care s-a format individual. Aşa cum
contează cât de corect și adânc ai sădit un pom pentru dezvoltarea lui ulterioară, un rol asemănător îl are şi familia în educarea tinerii generaţii. Cum natura a plămădit în pântece individul, aşa şi familia plămădeşte, numai că la nivel spiritual. Familia este un factor primordial de informare şi de creare a copiilor şi tineretului. Ea are rolul de a-l introduce pe copil în societate. Un mediu tonifiant va ajuta la o înţelegere mai adecvată a societăţii, omenirii, o educaţie bună va ajuta la crearea unui individ util societăţii. Este foarte importantă educaţia din copilărie, deoarece individul ia primele impresii din mediul înconjurător, care, la vârsta fragedă a copilului, este familia. Tot din mediul familial, copilul, ca un burete, mai ia conduitele şi obiceiurile celor din jur. Individul va repeta şi va imita oamenii din jur, va avea aceleaşi păreri, idei, concepţii. Copilul va mima, gesticula exact ca persoanele din jur.
A doua casă a tânărului în formare este Școala. În acestă casă el trebuie să păşească cu bucurie şi încredere. Scoala este un prim factor al educaţiei continue şi sistematice. Activităţile educative, utilizate în școală, dezvoltă un caracter programat, planificat, individualizat pentru persoană. Alături de familie și şcoală, o contribuţie de seamă în educaţia morala a tânarului o realizează biserica. Se ştie că omul credincios este mai bun, devine mai puternic. Credinţa religioasă îl plasează pe drumul unei perfecţiuni neîncetate. Religia este forţa care unifică valorile culturale şi consolidează puterile naturale ale sufletului.
Prin religie se readuc toate la un numitor comun: şi arta, şi morala, şi filozofia, şi sportul, în vederea progresului. Religia polarizează şi cristalizează în principiile şi altarele ei toate operele şi manifestările sufletului omenesc. Esenţa religiei constă în fenomenul de credinţă.
Credinţa este formată şi desăvârşită prin educaţie, iar educaţia nu este periclitată de prezenţa credinţei religioase. De altfel, între credinţă şi educaţie relaţiile sunt de un tip special. Se ştie că educaţia tinde să
spiritualizeze mai profund ceea ce natura sau graţia divină au pus în om şi să-l înnobileze cu noi valori.
Educaţia se dezvoltă numai într-un mediu familial, social și religios favorizant. Doar astfel orice persoană învaţă nu numai să se comporte corect în cadrul societăţii, dar chiar să ia parte la mişcările care au loc în cadrul ei, să pună şi ea o cărămidă la tencuială. Educaţia înalţă pe om și face legătura lui cu mediu înconjurător, cu viaţa etică.

Roșu Radu-Andrei, Cl. a XI-a D
Colegiul Național ,,Mihail Sadoveanu” Pașcani

Tags: , , ,