Stiri »

3 martie 2019 – 8:44 | Comentariile sunt închise pentru Hai cu noi nr. 61 februarie 201947 views

Share000

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole, Cateheză

Limba şi credinţa ortodoxă, temelia unităţii naţionale

Submitted by on 26 decembrie 2018 – 18:58No Comment | 29 views

Limba şi credinţa ortodoxă, temelia unităţii naţionale

Motto:

Sfânta Liturghie oficiată în limba română în toate provinciile locuite de români a devenit un factor esențial de unificare spirituală etnică, de dezvoltare a identității și conștiinței naționale, dar și a culturii românești.

În acest sens, tot părintele Dumitru Stăniloae spune: „Forţa principală, prin care Biserica poporului român s-a manifestat ca una şi a contribuit în cea mai mare măsură la unitatea acestui popor, a fost identitatea slujbelor bisericeşti, având ca centru Liturghia. Aceeași Liturghie, aceleași slujbe, săvârșite în toate satele româneşti – şi în Ardeal numai în satele româneşti –, au păstrat aceste sate într-o unitate spirituală între ele şi cu românii de peste Carpaţi. Liturghia şi slujbele răsăritene au rămas trăsătura bisericească de unire între toţi românii, chiar când între românii ardeleni s-a produs o separaţie din punct de vedere administrativ-bisericesc. Se poate vorbi de o permanentă şi neîntreruptă unitate religioasă liturgică a poporului român. Întreg poporul român a rămas înlăuntrul aceleiaşi vieţi liturgice răsăritene”.

Așadar, Biserica, prin intelectualii săi, a avut o contribuție determinantă la „creșterea limbii „Limba noastră-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii, Care o plâng şi care o cântă Pe la vatra lor ţăranii.”
(Alexei Mateevici)

De-a lungul timpului s-a dezbătut şi se dezbate intens o temă importantă a Istoriei poporului român: limba şi credinţa creştină Ortodoxă în procesul de formare a conştiinţei naţionale, a ideii de neam. Părintele Dumitru Stăniloae în lucrarea „Reflexii despre spiritul poporului român”- Editura Scrisul Românesc, Craiova 1992- la pagina 14, afirma: „Spiritul de sinteză complexă al neamului nostru – spune el – nu se explică numai din persistența lui din veacuri imemorabile în spațiul de mijloc între Occident şi Orient, ci şi în îmbinarea în el a caracterului latin şi a creștinismului ortodox. De altfel, caracterul nostru latin nu e străin de vechimea ființei noastre de traci, care nu s-au mutat niciodată din acest spaţiu de mijloc între Occident şi Orient, ci şi din îmbinarea în el a caracterului latin şi a creștinismului ortodox”.

În Biserica Ortodoxă română, credința adevărată, tradițiile și obiceiurile moștenite din străbuni, au constituit întotdeauna fundamentul unității etnice și spirituale a poporului nostru.

Uniți în jurul sfintelor Altare, fiii Bisericii noastre au mărturisit aceeași credință, s-au rugat în aceeași limbă și au creat o cultură cunoscută și recunoscută pe toate meridianele lumii, au înfruntat cu vitejie valurile istoriei, de multe ori până la martiriu. În conștiința neamului românesc, rămân mereu vii numele și exemplul tuturor celor care, cu prețul vieții, și-au apărat credința și pământul strămoșesc. „Ca niște îngerești trâmbițe au înviorat în suflete îndrăznirea mărturisirii dreptei credințe și ca niște întelepți propovăduitori, pe popor l-au hrănit cu dreapta și luminata învățătură…” (Din troparul Sf. Mărt. Cuv. Visarion, Sofronie și Mc. Oprea).

Sfânta Liturghie oficiată în limba română în toate provinciile locuite de români a devenit un factor esențial de unificare spirituală etnică, de dezvoltare a identității și conștiinței naționale, dar și a culturii românești.

În acest sens, tot părintele Dumitru Stăniloae spune: „Forţa principală, prin care Biserica poporului român s-a manifestat ca una şi a contribuit în cea mai mare măsură la unitatea acestui popor, a fost identitatea slujbelor bisericeşti, având ca centru Liturghia. Aceeași Liturghie, aceleași slujbe, săvârșite în toate satele româneşti – şi în Ardeal numai în satele româneşti –, au păstrat aceste sate într-o unitate spirituală între ele şi cu românii de peste Carpaţi. Liturghia şi slujbele răsăritene au rămas trăsătura bisericească de unire între toţi românii, chiar când între românii ardeleni s-a produs o separaţie din punct de vedere administrativ-bisericesc. Se poate vorbi de o permanentă şi neîntreruptă unitate religioasă liturgică a poporului român. Întreg poporul român a rămas înlăuntrul aceleiaşi vieţi liturgice răsăritene”.

 

Această limbă liturgică a dobândit statutul de limbă de cultură și civilizație creștină când Sfânta Liturghie şi Sfânta Scriptură au fost traduse în limba vie a poporului.

 

Așadar, Biserica, prin intelectualii săi, a avut o contribuție determinantă la „creșterea limbii românești”, componentă fundamentală a ființei și identității poporului român. Acest tezaur spiritual s-a transmis în totalitate din generație în generație până în zilele noastre. Același crez, aceleași idealuri au împodobit sufletele strămoșilor nostri pe care îi pomenim cu vrednicie.
Împlinim cu aceasta cuvântul Sf. Apostol Pavel care ne îndeamnă : ,,Aduceti-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și le urmați credința” (Evr.13,7). ,,Urmarea credinței” înaintașilor înseamnă legătura spirituală permanentă cu Biserica străbunilor noștri care este „stâlp și temelia adevărului” (I Tim.3,15).

Mărturisirea aceleeași credințe și pregătirea corespunzătoare (I Cor.11,27-28), învrednicesc pe fiecare drept credincios să se împărtășească cu Sfintele Taine. Creștinii Ortodocși se unesc prin Sfânta Împărtășaniei cu Domnul Iisus Hristos și unii cu alții (II Cor. 1,21), în iubirea nemărginită a lui Dumnezeu. „Astfel Euharistia este prin excelență Taina unității Bisericii” (Pr. Prof. D. Staniloae).

Prof. Dimitriu Sîrghie Vasilica, Colegiul Național „M. Sadoveanu” – Pașcani

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Tags: , , , , , ,