Stiri »

12 aprilie 2021 – 19:49 | Comentariile sunt închise pentru Buletin parohial Hai cu noi nr. 85, februarie 202135 views

Share
Facebook
0
Twitter

Linkedin

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole, Cateheză

Milostenia nu se cere la toți deopotrivă

Submitted by on 9 ianuarie 2021 – 17:35No Comment | 68 views

Vorbindu-ne despre milostenie,
părintele Cleopa o descrie ca pe o faptă prea bună
Și prea atrăgătoare de mila Domnului,
asupra tuturor celor ce în practică vor s-o pună
În fiecare clipă a vieții, împlinind
porunca iubirii aproapelui, a iubirii milostive,
Ce izvorăște din Hristos – Samariteanul milostiv –
a iubirii necondiționate, compasive.

Și, tot părintele ne spune că milostenia nu se cere
la toți deopotrivă, căci Dumnezeu se uită
La voința cu care se aduce darul la Biserică
sau în lume, și nu la cât e dăruirea de multă,
Fiindcă nu stă fericirea în a da mult sau a da puțin,
ci fericirea e să dai după a ta putere,
Așa cum în cutia templului, văduva smerită,
cei doi bănuți ai ei, a dăruit cu multă iubire
Și cu regretul că nu are de unde să dea mai mult,
la fel ca boierii iudei și oamenii bogați,
Dar Domnul ce vede și cunoaște inima tuturor,
a considerat cei doi bănuți mai importanți
Decât tot aurul oferit de cei cu buzunarele pline,
căci aceștia au dăruit din prisosul lor, în cutie.
Nu au dăruit precum văduva săracă, întreaga avere,
nu au făcut milostenie cu duh de smerenie.
Așadar, Dumnezeu nu se uită la darul nostru cât
e de mare, ci la inima și la gândul ce-l însoțește
Și la voința cu care oferim totul, la dorința de a oferi
din puținul nostru, nu din ceea ce prisosește.
Să conștientizăm că un pahar de apă rece dat
în numele Domnului, unui semen obosit și însetat,
Mai multă plată are în Cer, decât toate pietrele
scumpe, oferite cu un scop ascuns, condiționat.

Ale lui Dumnezeu sunt cerul, și pământul, și munții
cei de aur și pietrele scumpe, Acesta n-are nevoie
De lucrurile și bunătățile noastre, El se uită la
inima noastră, la iubirea cu care facem milostenie.
Deci, să dăruim cu părere de rău că n-am făcut
mai mult bine, că n-am oferit mai mult, să dăm
Celor însetați și flămânzi, celor goi și desculți,
celor sărmani și oropsiți, și la praznic să chemăm,
Nu neamurile noastre și pe cei bogați, să nu tăiem
porcii și curcanii, cozonaci, plăcinte și pâine
Să nu pregătim doar pentru rude și cei avuți,
ce ne vor chema la praznicele lor, mâine, poimâine,
Fiindcă ne luăm plata milosteniei pe lumea asta,
să facem milostenie și praznice la mănăstire
Unde mănâncă și cei străini, și cei necăjiți,
și cei înfometați după slujbe, cei ce aduc mulțumire
Celor pe care nu-i cunosc, dar care le-au ostoit
foamea, pomana aceasta e bineplăcută Domnului
Și e de folos duhovnicesc și celui ce a facut-o,
și celui pentru care s-a făcut – cetățean al Cerului.
Pr. Cleopa, ca să înțelegem valoarea milosteniei
făcută de cel ce oferă puțin cu regret sfâșietor
Că n-a dat mai mult, fiindcă nu a avut ce da,
ne povestește de văduva ce a devenit al doilea cititor
Al templului cel mare, construit de Solomon
în 46 de ani, după ce cu smerenie a dăruit Domnului
Un ghem din păr de capră, vopsit roșiatic,
pe care-l ținea în mână, cu lacrimi în ochii sufletului,
Fiindcă el era întreaga ei avere, ce-o putea oferi
cu bucurie și iubire, pentru Casa lui Dumnezeu.
Inima ei plângea fierbinte, că n-a putut aduce
daruri cum au adus ceilalți, la sfințirea templului,
Ce a ținut 14 zile, și unde s-a adunat tot poporul,
cele 12 seminții, ce au luat calea Ierusalimului
Ca să ofere daruri: care încărcate cu vin,
untdelemn, covoare scumpe, făină, lumânări, tămâie,
Și văduva care avea ca avere o singură capră,
plângea și vorbea Domnului cu adâncă smerenie:
„Adonai eloi Savaot!” (adică Doamne,
Dumnezeul meu!) Vai mie păcătoasa! Eu, drept jertfă
La sfințirea asta mare a lui Solomon, ce este împărat
pe pământ și va fi și în ceruri, Ți-aduc, iată,
Doar un ghem din păr de capră, ce poate trebuie
cuiva, la legat un sac, un pachet sau o sarcină.
Mi-e rușine să spun că acesta e darul meu,
când văd mulțimea, care daruri prețioase Ți-a adus.
Dar Domnul a rânduit ca acest păr de capră,
în cortul mărturiei, făcut cu verigi de aur până sus,
Să fie folosit, ața aspră a fost necesară, așadar,
în Sfânta Sfintelor, pentru a lega verigile de aur
Și a le curăța de praful ce se putea prinde pe ele,
de la suflarea poporului spre catapeteasmă.
Și n-a fost acea ață, nici mai lungă, nici mai scurtă,
ci a fost exact cât trebuia, iată, că acest șnur
Din ață aspră de capră, a fost folosit în Sfânta Sfintelor,
unde numai arhiereul intra pe an, o dată,
Ca să aducă jertfe pentru sine și pentru greșelile poporului,
ața văduvei sărace a fost folosită, iată,
Pentru chivotul legii Domnului, pentru draperia
cu care s-a acoperit acest chivot din aur curat.
Îngerul Domnului lui Veseliil – mai marele
meșterilor împăratului Solomon – noaptea s-a arătat
Și i-a spus că după Solomon, care și-a folosit timp
de 46 de ani visteriile sale pentru a construi
Acel templu mare, al doilea ctitor e văduva sărmană,
ce doar ghemul din ață aspră, a putut dărui,
Fiindcă Dumnezeu caută la inima înfrântă
și smerită, și văduva necăjită, așa, inima a avut
Când a dat cu bucurie, ghemul ce-l ținea în mână.
Povestind acestea, Părintele Cleopa a vrut
Să ne ajute să conștientizăm cu toții, că Dumnezeu
se uită la darul nostru, oricât ar fi de mic,
Dacă e oferit cu inima înveșmântată în iubire
și smerenie, și că o lumânărică într-un sfeșnic,
O bucățică de pâine, olecuță de ulei, oleacă de vin,
o prescură, Dumnezeu cu drag ți le primește,
Dacă le-ai dăruit cu inima bună, dacă atât
ai putut oferi, și atunci averea toată ți-o blagoslovește.
Și ne mai spune părintele, că Domnul are miliarde
și miliarde de corpuri de aur și pietre scumpe,
Iar de la noi primește o lumânărică și o bucățică
de pâine, căci El nu dorește prețioasă comoară,
Ci vrea să-I dăm în dar, inima noastră, vrea pe noi
înșine să ne dăruim Lui, și toată viața noastră,
Lui să I-o dăm, vrea să fim următori ai lui Hristos –
Samariteanul milostiv – vrea să ne fie milă
De săraci, de văduve și orfani, de cei oropsiți
și nedreptățiți, vrea să avem o inimă curată, umilă,
O inimă simțitoare și iubitoare, ce cuprinde în ea,
întreaga lume cu ale ei suferințe și neputințe.
Să fim, deci, milostivi, fiindcă Dumnezeu
pe cei milostivi, fericește și miluiește cu blândețe
Și le iartă mulțime de păcate, atât în veacul
de acum, cât și în cel viitor, milostenia este, așadar,
Cheia Raiului luminos, milostenia este virtutea
ce-ți oferă cununa mântuirii – cel mai prețios dar.
Milostenia ce izvorăște din dragoste de Dumnezeu
și de aproapele, e scară spre Cer, spre Acasă.
Milostenia este mai plăcută lui Dumnezeu,
decât jertfele toate, ea este o faptă nobilă, frumoasă.
Milostenia te-mbogățește duhovnicește, te-mbogățește
în iubire, în lumină, în bunătate și omenie,
Când e făcută fără vreun scop ascuns, cu inima bună,
frumos înveșmântată în autentică smerenie.

Cristina Toma

Tags: ,