Stiri »

12 aprilie 2021 – 19:49 | Comentariile sunt închise pentru Buletin parohial Hai cu noi nr. 85, februarie 20219 views

Share
Facebook
0
Twitter

Linkedin

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole

Miracolul Nașterii Domnului

Submitted by on 27 decembrie 2018 – 9:40No Comment | 245 views

Miracolul Nașterii Domnului

Ca toţi copiii, am aşteptat cu bucurie Sărbătoarea de Crăciun. Când eram la grădiniţă sau în clasa I, nu ştiam bine semnificaţia acestei mari sărbători creştine. Dar ştiu că personajul central era Moş Crăciun. Pe el îl aşteptam, pentru că venea mereu purtând un sac greu în spinare. Jucăriile şi dulciurile, erau cele mai aşteptate. Moşul le punea sub brad şi plecă repede, aşa de repede că nici nu apucăm să-l văd. Mama îmi explică în locul Moşului, ca o mulţime de alţi copii îl aşteaptă iar el e mereu pe fugă.

Uneori primeam şi câte ceva de îmbrăcat sau de încălţat. Mă îmbrăcam în grabă (că aşa insista mama) ca apoi să mă întorc la noile mele jucării sau jocuri. Am primit odată o minge de baschet adevărată şi l-am rugat pe Moşul, aşa cum m-am priceput eu, să-mi aducă şi un coş de baschet, să mă pot antrena la aruncări. Nu ştiu când a venit Moşul a doua oară, dar până la Anul Nou, aveam Miracolul Nașterii Domnuluişi panoul cu coşul de baschet.

Mai târziu am văzut la televizor ca Moşul trece în călătoria lui prin multe locuri, pentru că şi adulţii îl aşteaptă. L-am văzut împărţind ciorapi şi papuci în căminele de bătrâni. L-am văzut dăruind fulare şi pijamale bolnavilor în spitale. L-am văzut cu sacul plin de dulciuri şi alte daruri în căminele de copii fără părinţi. Îşi făcea puţin timp să discute cu aceşti copii care nu-şi puteau uita tristeţea decât în zilele Crăciunului. Observam atunci o lumină deosebită în privirile lui şi zâmbetul lui era molipsitor, un zâmbet de încurajare şi de căldură sufletească.

M-am întrebat de fiecare dată, în preajma Crăciunului, cum de sacul Moşului e mereu plin. Aproape în fiecare minut el împărţea daruri, dulciuri, haine, papuci. Chiar dacă în sania lui ar fi fost depozitaţi vreo zece saci cu cadouri, ar fi fost imposibil să ajungă la zeci de mii de copii, la sute de mii de adulţi. Mai cu seamă că unii copii, mai norocoşi, primeau cadouri mai voluminoase, cum ar fi biciclete, calculatoare, urşi mari de plus, tigri, chitare sau claviaturi pentru cântat.

Am remarcat cu trecerea timpului că nu are importanţă la cât de mulţi oameni aduce Moşul cadouri. Sacul lui e plin, pentru că Dumnezeu are grijă să-l umple. EL ne arăta dragostea Lui, indiferent unde ne aflăm sau din ce familii suntem. Dumnezeu iubeşte la fel orice copil şi nu ţine cont dacă e bogat sau sărac. De aceea, Moşul are mult de umblat dar nu e obosit. Dumnezeu îi dă energie în permanenţă.

Dumnezeu ne transmite spiritul Crăciunului. EL ne arată stelele din nopţile cu ger dar şi zăpadă cu sclipiri albastre. Sclipirile continuă şi în casele noastre călduroase, prin beculeţele instalaţiilor din pomul de iarnă. Sclipirea e la fel şi în ochii copiilor cărora poate le-au îngheţat degetele şi nasul la săniuş. E la fel şi pentru cei care nu au destule lemne pentru foc. E exemplul fetiţei cu chibrituri a lui Andersen. În noaptea rece, la lumina ultimului chibrit aprins a văzut-o pe bunica ei şi a îmbrăţişat-o. Apoi gerul n-a mai avut vreo importanţă.

Copii îşi pun dorinţe înainte de Crăciun, ce şi cum va aduce Moşul la fiecare din familie. Îmi amintesc de versurile din cântecelul lui Radu Rogoz:
„Bunicuţei nişte ochelari
Şi bunicului papuci.
Pentru mama nu uita cercei,
Iar lui tata nişte nuci.
Pentru motanul nostru adă un şoricel
Şi un os lui cuţu, dar mai măricel”.

Chiar dacă aşteptam daruri, noi dăruim la rândul nostru. E vremea colindelor. Atunci împărţim bucuria şi căldura primirii lui Iisus în lumea noastră, în casa noastră.

„Afară ninge liniştit
Şi-n casă arde focul
Iar noi pe lângă mama stând
Demult uitarăm jocul…

În casă patul e făcut
Dar cine să se culce
Când mama spune de Iisus
Cu glas duios şi dulce.

Cum S-a născut Iisus în fân
În ieslea cea săracă,
Iar boii peste El suflau
Căldură ca să-i facă.”(George Coșbuc)

Am înţeles din versurile lui George Coşbuc cum să primim bucuria Crăciunului. Acasă, cu familia împreună cu colindătorii, fie ei din familie, din vecini, din colegi sau chiar colindători pe care nu-i ştim. Toţi ne vestesc: „Creştini, Crăciunul a sosit” şi îşi încheie vestea lor cu „La anul şi la mulţi ani !”

Acum, când am mai crescut, când am înţeles mai bine semnificaţia Sfintei Sărbători de Crăciun, îi primesc cu bucurie pe colindători. Mulţi din ei sunt mai mici ca mine şi vin câte trei-patru la poartă. Alţii, mai mari, vin la colindat cu clasă, acompaniaţi de o chitară şi de voie bună. Atunci răsună curtea de cântec şi de vestea cea minunată. Iar pomul de iarnă ce străjuieşte intrarea casei mele, primeşte, pe cetina lui, strălucirea de la toate stelele de pe cer.

Popuțoaia Georgiana, Clasa a XI-a G, Colegiul Național „M. Sadoveanu”-Pașcani

Tags: , ,