Stiri »

6 iulie 2019 – 14:17 | Comentariile sunt închise pentru Hai cu noi nr. 65, iunie 201925 views

Share000

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole, Cateheză

Mitropolia Moldovei Şi Bucovinei, Sectorul de Misiune, Statistică și Prognoză Pastorală Călăuza Păstorului

Submitted by on 27 decembrie 2018 – 16:29No Comment | 118 views

Mitropolia Moldovei Şi Bucovinei, Sectorul de Misiune, Statistică și Prognoză Pastorală Călăuza Păstorului

Să ne aducem aminte!
Postul Nașterii Domnului este foarte potrivit pentru a intensifica lucrarea catehetică, precum și pentru a organiza corul parohial de adulți sau de copii.

 

Hotărâri și comunicări

Potrivit hotărârilor Sf. Sinod, anul 2019 a fost declarat în Patriarhia Română „Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)” și „Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești”.

Știri externe

În contextul înmulțirii numărului de atacuri îndreptate împotriva creștinilor în țări unde aceștia reprezintă o minoritate religioasă, mai multe instituții europene au emis documente care vizează luarea unor măsuri concrete și elaborarea unor politici coerente de promovare și apărare a libertății religioase. La acest link (http://www.orthodoxero.eu/pages/acasa/viata-religioasa-in-europa/europa-si-discriminarea-religioasa.php), găsiți textele integrale ale documentelor emise de Parlamentul European, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și Consiliul Uniunii Europene privind discriminarea religioasă.

Pilde

Într-un sat de pescari din America Latină trăia un om, pe nume Marco, cu soția sa Linda și cu cei trei copii ai lor: Iosif, Amalia și Lucia. El lucrase mulți ani ca pescar. Dar de câteva luni era șomer, deoarece firma piscicolă la care lucrase se retrase din sat din cauza falimentului.

Sosi ziua când Marco trebuia să părăsească familia și să meargă într-un oraș mare, la mare distanță de sat, pentru a găsi ceva de lucru. Dacă ar fi rămas în sat, puținele economii s-ar fi consumat imediat, iar familia ar fi trebuit să moară de foame.

Mama și copiii erau foarte triști că tatăl trebuia să plece așa departe pentru a câștiga pâinea cea de toate zilele. Dar și Marco era trist pentru că nu știa când avea să-și revadă copiii și soția. Se gândi toată ziua ce ar putea să lase familiei pentru ca să se gândească la el în timpul absenței sale și, de asemenea, ce ar putea să ia cu sine ca amintire.

Se făcuse seară și toți erau așezați în jurul mesei. Fiecare știa că această cină era ultima la care aveau să mănânce împreună.

Domnea o tăcere ca de moarte și toți știau de ce. Deodată tatăl luă cuvântul și spuse: „Nu știu când mă voi întoarce. De aceea vreau să iau cu mine o amintire: ea îmi va aminti că trebuie să vă iubesc și să mă întorc. Dar și eu vreau să vă las ceva care să vă amintească că trebuie să mă iubiți și să mă așteptați. Nu am ce să vă dăruiesc. Totuși există ceva care ne va ajuta ca voi să vă amintiți de mine, iar eu de voi. Când veți fi împreună și veți mânca pâinea la această masă, atunci să vă aduceți aminte de mine. Iar eu voi proceda la fel acolo unde mă voi afla”.

„Minunat!” strigară copiii, și, deși nu mai aveau să-l vadă un timp îndelungat pe tatăl lor, ei nu mai erau triști, fiindcă știau că de acum înainte ori de câte ori se adunau să servească masa, tatăl era prezent în mijlocul lor. Din acea zi, faptul de a se aduna la masă era o adevărată sărbătoare pentru acești copii și pentru mama lor.

 

(Fr. Daniel Ciobanu), noiembrie 2018

Sf. Părinți despre preoție

Mulți creștini contemporani îi consideră pe preoți drept trimiși ai Celui Preaînalt sau autorități ale ecleziei, care îndeplinesc multiple îndatoriri birocratice, oficiază Sfânta Liturghie și administrează Sfintele Taine atunci când se cuvine – împlinindu-și astfel chemarea sufletească sau obligațiile tradiționale. Pe de altă parte, preoții sunt considerați uneori magicieni – săvârșitori de acte miraculoase!

Cu toate aceastea, știe fiecare dintre noi – sau ar trebui să știe – că harul dumnezeiesc nu se transmite nici în mod magic, nici mecanic, ci în chip sacramental.

E adevărat că uneori și un preot nevrednic săvârșește Sfintele Taine, dar unul ca acesta nu va vindeca pe nimeni; una este a ierta păcatele cuiva și alta, a vindeca pe cineva. Pe de altă parte, cei mai mulți dintre creștini se mulțumesc să asiste, de formă, la Sfânta Liturghie, sau să se spovedească și să se împărtășească la fel de formal, fără a se preocupa de tămăduirea lor sufletească. Preoții, părinții duhovnicești, nu sunt doar niște oficianți ai Sfintei Euharistii, ci trebuie să-i și tămăduiască pe fiii lor duhovnicești. Având o cunoștință temeinică a procedeelor de vindecare a patimilor, ei sunt chemați să le împărtășească pe acestea fiilor lor duhovnicești, arătându-le cum se pot descătușa din robia răului. (Mitropolit Hierotheos Vlachos)

Probleme liturgice și rânduieli speciale

După îngroparea celui mort, este corect să se facă sfeștanie în casa celui mort, legată de parastas, după cum se obișnuiește? Și ce anume urmărește acest lucru?
Din câte cunosc, steștanie în casa celui mort dupa îngropare nu se prevede nici în cărțile noastre de cult, nici în manuscrise, dar este un obicei destul de răspândit în anumite locuri. În multe părți se obișnuiește ca preotul să se întoarcă la casa celui mort, să îi mângâie pe cei întristați, să binecuvinteze și să stea la masă, potrivit unei tradiții foarte vechi și foarte frumoase. Atunci, înainte de masă sau după, se săvârșește și Agheasma mică. Este vorba cu siguranță despre un obicei popular, care ușurează legătura preotului cu familia îndurerată, într-o atmosferă mai calmă, care se poate transforma într-o sursă de binecuvântare și de mângâiere pentru cei întristați.

Faptul că această sfeștanie este, fără îndoială, supraviețuirea unor acte precreștine de purificare și de prevenire, acte care urmau îngroparea și apropierea de morți, nu are nicio importanță specială.

Biserica creștină a abordat cu multă înțelepciune și înțelegere astfel de obiceiuri populare, pe multe dintre ele adoptându-le oficial sau neoficial, dându-le însă un nou conținut teologic-creștin. Dacă există acest obicei, nu văd rațiunea pentru care nu ar trebui să se păstreze, dar totdeauna cu cerința unei cât mai bune valorificări pastorale a lui (Ioannis Foundoulis, Dialoguri liturgice).

Instrumente Pastorale

La ce folos zidirea unei biserici? Biserica e casa lui Dumnezeu, unde familia lui cea mare se adună. Aici oamenii primesc lumina, învață să-și cinstească Creatorul, să-și iubească aproapele, să-l ierte, învață să fie cinstiți, curajoși, demni și să trăiască o viață fără compromisuri. Bisericile sunt spitale unde oamenii se îndumnezeiesc. Fără Biserică și fără creștinism, societatea ar fi fost străpunsă de barbarie și păgânism. La acest link (https://ortodoxiatinerilor.ro/infografice/mari-ctitori-biserici) vă sunt puse la dispoziție 10 infografice cu marii domnitori ai neamului nostru românesc, care au avut mare grijă și de Biserica lui Hristos, fiind mari ctitori de biserici și mănăstiri, dar și organizatori ai vieții ecleziastice.

„Suntem datori să cinstim Biserica, să-i venerăm sfinţenia, vechimea, fermitatea nezdruncinată, înţelepciunea ei luminată de Dumnezeu, Sfintele ei Taine şi rituri.” (Sfântul Ioan de Kronstadt)

Cuvinte de folos

De fiecare dată când gândurile trupești sau grijile lumești ne coboară până la pământ sau chiar până la supărare împotriva fratelui sau sorei, cum să ne ridicăm din nou? Trebuie să ne ținem mintea în Dumnezeu și să ne amintim de Înfricoșata Judecată. Atunci toată viața noastră și fiece clipită a ei se va scurge întru o cu totul altă atmosferă. Așa se va împrospăta în noi simțul răspunderii înaintea Dumnezeului Care a făcut toate, întreg cosmosul, și înaintea a toată zidirea lui Dumnezeu.

Din micile noastre faceri de fiecare zi, rezultatul va fi că Duhul Sfânt va putea veni la noi. Pentru aceasta Cuviosul Isaac Sirul zice: „Curăță locul, și va veni Duhul Sfânt, și va povățui”.

Așa, Duhul Sfânt povățuiește și pe acei țărani analfabeți, cum era tatăl Sfântului Siluan și însuși Cuviosul Siluan. Având asemenea pilde, și noi să încercăm să trăim zilnic în acea atmosferă, și vom dobândi ceea ce căutăm. (Arhimandritul Sofronie)

Mitropolia Moldovei Şi Bucovinei, Sectorul de Misiune, Statistică și Prognoză Pastorală, Călăuza Păstorului

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Tags: , , ,