Stiri »

3 martie 2019 – 8:44 | Comentariile sunt închise pentru Hai cu noi nr. 61 februarie 201947 views

Share000

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Cateheză, Ioan

Nașterea Sf. Ioan Botezătorul

Submitted by on 11 iulie 2014 – 15:51No Comment | 491 views

Nasterea Sf Ioan BotezatorulApropiindu-se zorile mântuirii neamului omenesc și Hristos, Soarele dreptății, voind a veni pe pământ pentru mântuirea neamului omenesc din robia diavolului, mai înainte de lumină a răsărit luceafărul cel înaintemergător, dumne-zeiescul și marele Prooroc Ioan Botezătorul.

Minunată și binevestită de Arhanghelul Gavriil i-a fost nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, după cum și trăirea lui pe pământ i-a fost îngerească și mai presus de om. Dumnezeiasca Scriptură ne arată luminat în ce fel a fost nașterea lui Ioan, zicând: „Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără de prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. Dar nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor.

Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu în rândul săptămânii sale, după obiceiul preoției, a ieșit la sorți să tămâieze, intrând în altarul Domnului, iar toată mulțimea  poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga. Și i s-a arătat îngerul  Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Și văzându-l Zaharia,   s-a tulburat și frica a căzut peste el. Iar îngerul a zis catre el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan. Și bucurie și veselie vei avea și mulți se vor bucura de nașterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului; vin și sicheră nu va bea și încă din pântecele maicii sale se va umple de Duhul Sfânt și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor”.

Acestea le-am spus pentru slava și cinstea cea mare pe care i-a dat-o Dumnezeu Sfântului Ioan Botezătorul. Acum se cuvine să arătăm ce s-a întâmplat după bunăvestirea Arhangheluluii Gavriil, la nașterea Sfântului Ioan. Iată ce ne spune Sfânta Evanghelie: „Și a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaște acestea? Căci eu sunt bătrân și femeia înaintată în zilele ei. Și îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu, și sunt trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea.

Și iată vei fi mut și nu vei vorbi până în ziua când vor fi acestea, pentru că nu ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor (Luca 1,18-20 ).

În acele zile, Elisabeta, femeia Sfântului Zaharia, a rămas însărcinată și cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: „Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice ocara mea dintre oameni” (Luca 1,25).   Altă minune preaslăvită în legătură cu nașterea Sfântului  Ioan Botezătorul s-a arătat când el, încă fiind în pântecele mamei sale, Elisabeta, a săltat de bucurie, când Preasfânta Fecioară Maria a venit să salute pe Elisabeta, rudenia ei.(Luca 1,41).

Când s-a împlinit vremea să nască Elisabeta, s-a făcut altă minune. În ziua a opta după naștere se tăia împrejur pruncul după porunca Legii. Cei ce erau de față au voit să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, iar Sfânta Elisabeta, fiind soție de proroc și având în ea pe Duhul Sfânt, a zis: „Nu! Ci se va chema Ioan!(Luca 1,60)”. Au făcut semn tatălui său, care era mut și nu putea vorbi tocmai de la vestirea nașterii de către Gavriil. Deci Zaharia, neputând să vorbească, a facut semn să-i dea o tăbliță și     dându-i-se o tăbliță, a scris pe ea: „Ioan este numele lui!”(Luca 1,63). Și toți  s-au mirat. În clipa aceea încă o minune s-a făcut.

S-a dezlegat gura și limba Prorocului Zaharia, și vorbea binecuvântând pe Dumnezeu și frică mare a cuprins pe toți cei ce locuiau împrejurul lor și în tot ținutul muntos al Iudeei

s-au vestit toate aceste cuvinte și cei care le auzeau le puneau la inimă, zicând: „Ce va fi oare acest copil ?”(Luca 1,66).

Vestea nașterii dumnezeiescului Ioan Botezătorul a ajuns până la regele Irod care stăpânea atunci pe iudei și, auzind, se mira și zicea: „Ce va fi cu pruncul acesta??”

Iar când S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos în Betleemul Iudeii și au venit magii de la răsărit, întrebând de împăratul cel de curând născut, atunci Irod, trimițând ostași în Betleem să ucidă pe toți pruncii de acolo, și-a adus aminte și de Ioan, fiul lui Zaharia, despre care auzise aceste minuni și a zis către sine: „Oare acela va fi împăratul Iudeii?” Deci, gândind să ucidă pruncul, a trimis ostași la Hebron, în casa lui Zaharia, dar trimișii n-au găsit pe Sfântul Ioan căci, auzind Sfânta Elisabeta de mânia lui Irod, a luat pruncul și a fugit în munții Iudeii din apropiere.

Iar Sfântul Zaharia, cum se scrie în viața lui, a rămas la Ierusalim, slujind după obicei la templu, în rânduiala săptămânii sale, care se întâmplase tocmai atunci.

 Ascunzându-se Elisabeta cu fiul ei Ioan în acel munte, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i apere copilul de ucigași.

Dar, când a văzut că ostașii care căutau mame cu copii ascunși în munți s-au apropiat de ea, a strigat către un munte de piatră din fața ei: „Munte al lui Dumnezeu, primește pe maică cu fiul său”. Atunci îndată s-a desfăcut muntele acela cu voia lui Dumnezeu și, primindu-o înlăuntrul lui, a ascuns-o de cei ce o căutau.

 Iar când S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos în Betleemul Iudeii și au venit magii de la răsărit, întrebând de împăratul cel de curând născut, atunci Irod, trimițând ostași în Betleem să ucidă pe toți pruncii de acolo, și-a adus aminte și de Ioan, fiul lui Zaharia, despre care auzise aceste minuni și a zis către sine: „Oare acela va fi împaratul Iudeii?”

Deci, gândind să ucidă pruncul, a trimis ostași la Hebron, în casa lui Zaharia, dar trimișii n-au găsit pe Sfântul Ioan căci, auzind Sfânta Elisabeta de mânia lui Irod, a luat pruncul și a fugit în munții Iudeii din apropiere.

Iar Sfântul Zaharia, cum se scrie în viața lui, a rămas la Ierusalim, slujind după obicei la templu, în

rânduiala săptămânii sale, care se întâmplase tocmai atunci.

Ascunzându-se Elisabeta cu fiul ei Ioan în acel munte, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i apere copilul de ucigași. Dar, când a văzut că ostașii care căutau mame cu copii ascunși în munți s-au apropiat de ea, a strigat către un munte de piatră din fața ei: „Munte al lui Dumnezeu, primeste pe maică cu fiul său”. Atunci îndată s-a desfacut muntele acela cu voia lui Dumnezeu și, primindu-o înlăuntrul lui, a ascuns-o de cei ce o căutau.

Așa a izbăvit Dumnezeu de moarte pe Elisabeta și pe fiul ei Ioan. Văzând Irod că pruncul Ioan a scăpat cu viață a trimis ucigași și l-au ucis pe Sfântul Zaharia între biserică și altar, iar sângele lui  s-a vărsat pe marmură, s-a închegat și s-a făcut tare ca piatra, spre mărturia lui Irod și spre veșnica lui osândă. Iar Elisabeta, împreună cu Ioan, erau ascunși în muntele care se desfăcuse, prin poruncă dumnezeiască, căci li se făcuse acolo o mică peșteră.

Lângă munte curgea un izvor de apă și un finic plin de roade crescuse înaintea peșterii. Când era vremea mâncării, acel pom se pleca în jos și își dădea roadele sale spre mâncare, apoi iar se ridica în sus. După patruzeci de zile de la uciderea Sfântului Zaharia, Elisabeta, mama Înaintemergătorului Ioan, a murit în peștera aceea, iar Sfântul Ioan, rămânând singur, a fost hrănit de îngeri și păzit în pustie până în ziua arătării sale către Israel. Astfel acoperea mâna Domnului pe Sfântul Ioan, ca să meargă înaintea lui cu duhul și cu puterea lui Ilie, spre a-l găti pentru calea venirii lui Hristos în lume.

Să rugăm pe Sfântul Ioan Botezătorul, pe Sfinții Zaharia și Elisabeta, și pe toți sfinții, să fie rugători și călăuze spre Hristos. Amin!

Preot Mihai Meraru

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0