Natura
Vin nori întunecați
Cu adieri de vânt;
Ridicând praful
De jos, de pe pământ.
Se scutură copacii
Cu frunze șuierând
Se clatină frumos
Și crengile-aplecând.
Își pleacă fruntea parcă
Scotându-și pălăria,
Căci în curând, să știți
Începe gălăgia…
Ne-ascundem cu toții
Pe unde putem, feriți,
Nevrând a sta în ploaie
Așa, descoperiți.
Și, iată că începe
Gâlceava din văzduh,
Căci, norii, iar se ceartă
Dându-și al lor duh.
Se iau la trântă,
Cu putere se ciocnesc,
Și, din ura lor străbună,
Scântei și fulgere stârnesc.
Și-n crâncena lor luptă
Ei tot se rotesc,
Și, fără voie, pe pământ,
Șiroaie de apă risipesc.
Încep să cadă stropi
Mai rar, desigur, la-nceput.
Și iată, se-ndesesc,
Așa cum tunetul a vrut.
Când vine ploaia
Viață lumii aduce
Iar la orice fulger
Omul face cruce.
Ploaia aduce apă,
Ce trebuie-n natură,
Ca să-nverzească câmpul
S-avem ce pune în gură.
Și, după ploaia caldă,
Ce-a udat pământul,
Începe liniștea știută,
Căci s-a oprit și vântul
Iar soarele apare răzleț
Printre norii rămași fugari
Cu razele-i brăzdează câmpul
Ca harnicii noștri plugari.
Încep să scoată capul
Toți cei ascunși de ploaie
Iar plantele toate
Spre cer, tulpinile-și mlădoaie.
Ce-i ploaia?
E viață-ntr-un cuvânt.
Cu soarele-mpreună
Fac minuni pe pământ.
Neculai Ghebosu
Tags: Biserica Sf. Voievozi Savinesti, Centrul de Servicii Sociale Samariteanul Milostiv, Centrul Social „Popasul Iubirii Milostive” Săvineşti, Dumnezeu, Fundaţia Solidaritate şi Speranţă filiala Săvineşti, Natura, Neculai Ghebosu, Parintele Munteanu Petru, Parohia Sfintii Voievozi Savinesti, Pr. Petru Munteanu, preot Petru Munteanu
