,,Numai de smerenie se teme diavolul”
,,Numai de smerenie se teme diavolul”
De cine diavolul se teme?
Se teme numai de smerenie,
Așa, părintele Cleopa ne spune:
Că și diavolul, pe toate le face,
Numai „iartă-mă” nu poate zice,
Căci a căzut din mândrie.
Diavolul ca și noi postește,
El, chiar nu mănâncă niciodată.
Și „diavolul trăiește în feciorie,
Nu se însoară, nu se mărită”.
De asemenea, el priveghează.
Credeți că acesta doarme vreodată ?
Ne credem harnici și mereu pe fugă,
Însă, nici diavolul degeaba nu stă.
Credem că îl putem învinge la alergătură?
Nu! La marginea pământului e într-o clipită.
Creștinul, numai cu una îl poate întrece,
Dacă în fiecare clipă se smerește,
Dacă praf și cenușă se socotește,
Păcătosul cel mai mare și tare nevrednic
Să trăiască pe acest pământ, fiindcă nimic
Nu face bun, fără ajutorul lui Dumnezeu,
Și, dacă adânc și sincer, e smerit mereu.
Cât adevăr cuprinde această învățătură!
Da, numai cu smerenia îi provocăm sperietură
Vrăjmașului diavol – izvor de orgoliu și mândrie –
Care niciodată nu va învăța lecția de smerenie.
Așadar, de vrem de diavoli să nu fim batjocoriți,
Când greșim, totdeauna să cerem iertare, smeriți,
Și de asemenea, să îi iertăm pe-ai noștri greșiți.
Dacă nu știi că ceri iertare „ești măturoiul dracilor”,
Dacă nu poți să zici: „iartă-mă”, ești asemenea lor,
Dacă nu te smerești, în lupta cu ei nu vei fi biruitor.
Să nu fim, așadar, niciodată, batjocura diavolilor,
Să folosim smerenia ca armă tare în războiul nimicitor
Pe care aceștia îl poartă mereu, împotriva creștinilor!
Să nu uităm niciodată ce părintele Cleopa ne-a spus:
Pe diavol, cu smerenia îl ardem, de ea se teme nespus!
Să fim în fiecare clipă a vieții, smeriți și iertători
Și, așa, niciodată nu vom fi ai diavolului slujitori…
Cristina Toma
