Stiri »

26 septembrie 2022 – 15:03 | Comentariile sunt închise pentru Buletin Parohial Hai cu noi nr. 103 pe august 202219 views

Share
Facebook
0
Twitter

Linkedin

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole

Pătimirea Sfintei Muceniţe Fotinia şi a celor împreuna cu dânsa – 26 februarie

Submitted by on 26 februarie 2017 – 6:00No Comment | 61 views

În vremea crudului împărat Nerone, sfânta Fotinia se afla în cetatea Cartagenei din Africa, dimpreună cu fiul ei mai mic, Iosi, propovăduind cu îndrăzneală evanghelia lui Christos. Fiul ei mai mare, Victor, era oştean plin de slavă în armata romană, având rangul de stratilat.
Neştiindu-l creştin, împăratul l-a trimis pe Victor să prigonească pe creştini.
Sevastian, ducele Italiei, i-a zis:
— Ştiu că eşti creştin. Dar te sfătuiesc să faci cum cere împăratul, căci nefăcând, rău va fi de tine.
Victor a zis:
-Niciodată nu-mi voi asupri fraţii, şi lasă să văd râul ce ni se va face.
Şi Dumnezeu a vrut atunci ca, pentru acest îndemn rău Sevastian să pătimească întru mântuirea sa. I-a dat aşadar o orbire pe dată, precum şi glasul i-a luat. Dar a treia zi, căpătând glas, Sevastian a strigat: „Singur numai Dumnezeul creştinilor este cel adevărat!…” iar cind a dat Victor peste el şi l-a întrebat de ce s-a schimbat aşa, el i-a răspuns:
— Mă cheamă Christos la sine, iubitul meu frate Victor şi de îndată şi-a căpătat şi vederea.
Victor l-a lămurit asupra învăţătura, şi Sevastian a primit sfânta îmbrăcăminte a botezului.
Auzind toate acestea, împăratul s-a umplut de nume şi a poruncit să fie aduşi toţi aceştia la el: şi Victor, şi Sevastian, precum şi Fotinia cu feciorul ei Iosi.
Întăriţi în duh de Domnul ei au venit la Roma dimpreună şi cu alţi creştini.
Mai înainte de toţi, sfânta Fotinia, împreună cu Iosi s-au arătat în faţa lui Neron. Acesta i-a întrebat:
— Ce vreţi?
Plină de putere în duh, sfânta i-a răspuns: „ Am venit să te învăţăm să crezi în Christos. În vremea aceasta, au venit şi ceilalţi. Cătând la ei cu cruntă privire, Neron le-a zis:
— Vă lepădaţi de acest Christos sau vă aşteaptă moarte rea?
Ei au ridicat ochii spre cer şi au cerut ajutor de la Domnul, apoi au răspuns:
-Primim cu bucurie moartea…
Împăratul a poruncit:
– Să li se zdrobească încheieturile mâinilor cu ciocane!
Au venit aşadar chinuitorii şi au început a izbi cu putere în ciolanele mâinilor acelora, întinse de bună voie. Dar cu cât chinuitorii osteneau în truda lor, cu atât sfinţii martiri se bucurau, nesimţind niciun fel de durere. Şi nici măcar mâinile nu se zdrobeau.
Văzând această minune, Neron în loc să creadă şi el mai tare s-a pornit — şi a poruncit să li se taie mâinile cu sabia. Cercând şi aceasta, slujitorii tot n-au putut face nimic, căci atingând mâinile, săbiile se fărâmau netrebnice.
Neron a poruncit atunci ca bărbaţii să fie băgaţi în temniţă, iar pe Fotinia, împreună cu celelalte surori de credinţă, să le pună într-o odaie de aur, unde să se afle tot felul de lucruri scumpe şi podoabe frumoase, crezând deşertul de minte că cu aceste amăgiri va întoarce şi va răsturna credinţa lor, făgăduind că toate acele lucruri ale lor vor fi de se vor lepăda de Christos. Dimpreună cu ele a trimis acolo şi pe fiica sa Domnina.
Întru aceste gânduri ale sale, împăratul s-a înşelat, căci sfintele femei întocmai ca la nişte gunoaie netrebnice, asa nu s-au uitat la acele lucruri.
Ci stând acolo, sfânta Fotinia a adus la credinţă pe Domnina, pregătind-o pentru sfântul Botez.
Când a aflat acestea crudul Neron şi-a pierdut cumpătul de mânie şi a poruncit să se pregătească un cuptor bine ars, şi să fie aruncaţi în el toţi aceşti mărturisitori ai lui Iisus Christos.
Trei zile au stat închişi sfinţii mucenici în acel cuptor ars şi când oamenii împăratului l-au deschis, crezând că vor afla cenuşă, au văzut pe sfinţi stând nevătămaţi şi slăvind pe Dumnezeu.
S-au cutremurat prigonitorii, dar aflând despre aceasta Neron, a poruncit să vie la el Lambadie vrăjitorul şi să-i aducă băuturi otrăvite.
Acela a venit şi a adus băuturile. Când a dat Fotiniei să bea, dânsa le-a zis: — Ca să cunoaşteţi puterea împăratului nostru Iisus Christos, iată vom bea aceasta în numele Său şi nimic nu vom pătimi.
A băut apoi otrava şi a dat să bea şi celorlalţi.
Dar nici unul n-a avut nimic. Vrăjitorul a zis sfântei Fotinia: – „Mai am aici o otravă grea, de vei bea-o şi pe aceasta fără să ai nimic, voi crede şi eu în Dumnezeul vostru.”
Fotinia a băut şi n-a avut nimic.
Vrăjitorul a strigat: „Mare este Dumnezeul vostru şi sunt şi eu creştin.”
A primit apoi botezul, numindu-se Teoclit. Când a auzit împăratul aceasta, a poruncit să fie scos din cetate şi să i se taie capul de îndată.
Ceea ce s-a săvârşit, aşa că cel care a primit mai întâi cununa muceniciei din ei toţi, a fost sfântul Teoclit. Pe urmă, împăratul a poruncit tot felul de cazne asupra sfinţilor mucenici, dar nici una nu-i înfricoşa şi nici rău nu le făcea. Le-au turnat plumb topit pe spinări, dar ei, ca şi cum i-ar fi răcorit cu rouă cerească, ziceau: „Mulţumim ţie, Doamne Iisuse Christoase că ne răcoreşti cu plumb topit!”
Mâniindu-se foarte tare, împăratul crud şi neputincios a poruncit să fie aruncaţi într-o temniţă părăsită, plină de şerpi veninoşi.
Dar stând acolo şi slăvind pe Dumnezeu, întunericul s-a făcut lumină bună, şerpii au pierit iar miazma cea greu mirositoare s-a prefăcut în mireasmă prea plăcută şi
mai mult: chiar Domnul Christos li s-a arătat, zicându-le: Pace vouă. Fiţi tari şi îmbărbătaţi-vă unii pe alţii!
Vreme de trei ani i-a ţinut în acea temniţă neomenosul Neron , dar nimic nu le-au putut face, căci cu cât mai mult stăteau acolo, cu atât credinţa şi bucuria în Domnul li se măreau.
Căci, după aceasta trecere de vreme, au venit la Neron slujitorii şi i-au zis:
— Temniţa aceea întunecoasă şi plină de şerpi, în prealuminoasă casă de rugăciune au prefăcut-o…
Când a auzit acestea, Neron şi-a ieşit din minţi şi a orânduit asupra lor alte munci grele, care nimic nu le făceau, ci mai vîrtos îi întăreau. Le-au jupuit pieile de pe ei, dar îngerul venind, îi făcea din nou întregi şi sănătoşi.
Prinzând nebunie în duh, Neron a poruncit să li se taie capul, nemainădăjduind să capete de la ei lepădarea de Iisus Christos.
Şi aşa, şi-au săvârşit alergarea sfânta muceniţă Fotinia cu cei dimpreună suferitori, întru slava lui Iisus Christos, Mântuitorul, căruia, dimpreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh i se cade toată slava şi închinăciunea, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Viețile Sfinților, Ed. Artemis, vol. I