Stiri »

9 octombrie 2020 – 9:41 | Comentariile sunt închise pentru Buletin Parohial Hai cu noi nr. 80 pe septembrie 202019 views

Share
Facebook
0
Twitter

Linkedin

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Cateheză

Pe ce cale să pornim?

Submitted by on 25 martie 2017 – 12:21No Comment | 444 views

„De va lăsa omul voia și cugetele sale și va face voia și cugetul lui Dumnezeu, pentru acela în lumea toată nu se va găsi nici loc, nici lucru care să-i împiedice mântuirea“.
(Sfântul Petru Damaschin)
Oamenii nu pot urma calea cea dreaptă nu pentru că n-ar avea călăuză, ci pentru că au prea multe.
Şi încă dintr-o pricină, arătată de Prorocul Ieremia prin aceste cuvinte: „Ştiu, Doamne, că nu este a omului calea lui, nici bărbat va merge şi va isprăvi călătoria sa“.
/Ier. 10:23/
Dar cine ne va arata calea? Numai Cel în a cărui stăpânire este viaţa omului. Numai Cel ce ne-a trimis pe acest drum al vieţii ne poate fi cale şi călăuză. Căci numai El ştie cele două capete ale căii, începutul şi  sfârşitul. Şi cine ar putea şti acestea, dacă nu a fost de faţă la zidirea lumii şi dacă nu este în stare să prevadă sfârşitul lumii zidite? Furnica, ce îşi măsoară cărarea ei în milimetri, nu ne poate spune nimic despre calea noastră lungă de kilometri; cum ar putea omul însuşi, logodnic al morţii încă din leagăn, să înfăţişeze călătoria omenirii de mii de ani, de vreme ce propria sa călătorie în lumea aceasta ţine o clipă sau două după socoteala Ziditorului vremilor,
înaintea Căruia o mie de ani sunt ca o zi? Din pricina acestei desăvârşite nepriceperi şi neputinţe, oamenii începuturilor de la întunecarea lui Adam s-au tot înşelat cu privire la cale. Căci multe căi li s-au părut drepte, dar de fapt numai una este calea cea dreaptă, iar toate celelalte sunt greşite. Cu mult înainte de Hristos, înainte de noua socotire a anilor, înainte de capitolul mesianic din istorie, a văzut acestea şi  preaînţeleptul Solomon, zicând: „Este cale, care pare oamenilor dreaptă; iar sfârşitul ei duce în fundul iadului“. /Pil. 14:12/
O, fraţii mei, am putea afla oare vreun adevăr mai limpede? Nenumarate călăuze nedorite şi necăutate ale vremurilor noastre ne cheamă: „Haideţi pe drumul acesta! Asta-i singura cale bună!“ Şi noi privim, şi la prima vedere ni se pare că aşa este.
„Ascultaţi, oameni şi popoare, calea ştiinţei este calea cea bună!” -strigă unii. Şi nouă ni se pare că aşa este. Dar cine merge pe această cale până spre capăt pricepe că omul care o urmează este aidoma viermilor şi omizilor, maimuţelor şi microbilor, şi la sfârşit află moarte fără înviere, şi noapte fără zori.
Alţii strigă: „Ascultaţi, oameni şi popoare, calea culturii, aceasta este singura cale bună. Celelalte căi sunt căile sălbăticiei!”
Unii se păcălesc şi aleg acest număr, precum la ruleta din cazinou, dar la sfârşit sunt păcăliţi şi batjocoriţi, şi fug de pe calea aceasta.
Altfel ar cădea în cursa nereuşitei şi morţii.
Cei de-ai treilea strigă: „Ascultaţi, oameni şi popoare! Calea deplinei egalităţi între oameni este singură calea bună. Urmaţi-o, şi veţi fi fericiţi.” Şi unora li se pare că într-adevăr aceasta ar fi calea dreptăţii şi adevărului. Dar undeva pe drum înţeleg că cel care îi fura în vremea inegalităţii îi fură şi în calea egalităţii, şi atunci încearcă să se întoarcă şi să scape de nenorocire şi moarte.
Şi cei de-ai patrulea, şi ai cincilea, şi ai zecelea, şi ai o sutălea, şi ai miilea strigă, şi strigă, şi strigă. Cu adevărat, viaţa omenească nu a semănat nicicând mai mult cu un iarmaroc plin de nenumăraţi amăgitori, ca în vremurile noastre. Se cuvine să fim cu multă luare aminte. Rătăciţii se înfăţişează drept călăuze. Amăgitorii se înfăţişează drept prieteni. Incendiatorii se înfăţişează drept paznici ai casei. Bogătanii se înfăţişează drept izbăvitori, desfrânaţii drept însoţitori, necredincioşii drept povăţuitori, pierzătorii de suflete drept sprijinitori. Cu adevărat, nicicând de la Adam nu au fost mai multe călăuze mincinoase decât în veacul al douăzecilea. Şi în toate veacurile, ca şi în acesta, este o singură cale bună şi o singură călăuză adevărată – Domnul Iisus Hristos, Messia, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul şi Răscumpărătorul oamenilor.
„Eu sunt calea“, a spus El în urmă cu două mii de ani. Şi după ce vor trece încă două mii de ani, cuvintele Lui vor răsuna precum argintul între pietre: „Eu sunt calea“. Şi după alte două mii de ani, cuvintele Lui vor răsuna precum aurul între tinichele: „Eu sunt calea“.
La sfârşitul sfârşiturilor, când toate reclamele murdare vor obosi, toate minciunile vor răguşi, iar răgetul lor de leu se va schimba într-un şuierat răguşit de şarpe, atunci toate urechile vor auzi numai răsunetul argintiu al cuvintelor lui Dumnezeu: „Eu sunt calea“ . Iar toate generaţiile, printre care şi a noastră, vor avea de ales între mulţi rătăciţi şi Hristos Călăuzitorul.
Alegerea este a voastră.
Ce ar fi dacă şi voi, sârbii, v-aţi răzgândi şi aţi alege din nou? Sfântul Sava l-a ales pe Hristos, şi douăzeci de generaţii de sârbi au urmat lui Hristos şi vieţii.
Oare voi şi copiii voştri veţi urma satanei şi morţii? Nu, ci lui Hristos. Amin.

 

 
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, episcopul Orhidei și Jicei, Prin fereastra temniței, Scrisoarea 20, Ed. Predania, 2009, articol publicat în Buletinul Parohiei Sfântul Ilie – Hanul Colței, Nr. 201 / 26 februarie 2017

Tags: , , , , , , , ,