Stiri »

1 decembrie 2019 – 18:56 | Comentariile sunt închise pentru Hai cu noi nr. 70 noiembrie 201924 views

Share000

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole, Cateheză

Pelerinajul la Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi – mijloc de întărire a credinţei

Submitted by on 28 septembrie 2018 – 16:55No Comment | 183 views

Marile sărbători religioase, cum este şi cea din 14 octombrie de la Iaşi, au darul sfânt de a-L face mai aproape şi mai iubit pe Dumnezeu. De ziua serbării sale, Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi îi adună la un loc pe toţi cei care Îl iubesc şi Îl caută pe Dumnezeu. Tineri şi vârstnici, oameni din toate colţurile ţării, dar şi de peste hotare, vin să o întâlnească pe Sfânta Parascheva (numită îan popor și Sf. Vineri), renunţă la viaţa lor obişnuită pentru a deveni, preţ de câteva zile, pelerini.
Mulţi oameni simt ce caută când îşi îndreaptă paşii, an de an, către racla Cuvioasei, depăşind lipsurile materiale şi înfruntând cu speranţă greutăţile călătoriei. Ei cred cu tărie că Dumnezeu le va răsplăti nevoinţa, după dragostea pe care ei înşişi I-o arată. Este poate adevărat că sunt şi semeni de-ai noştri atraşi doar de strălucirea sărbătorii, de mulţimile de oameni care se adună, înţelegând, poate, mai puţin din semnificaţia spirituală profundă a evenimentului. Totuşi, văzând credinţa celorlalţi, răbdarea cu care înfruntă oboseala, uneori vremea rea dar, mai ales, văzând lumina de pe chipurile celor ce se roagă, unii încep să devină şi ei mai interesaţi de sfinţenie, de mântuire şi de viaţa veşnică.
Pelerinii sunt ca nişte prieteni ai Mântuitorului Iisus Hristos care, de-a lungul veacurilor, iubesc şi mărturisesc pe cel Unul Sfânt, „Calea, Adevărul şi Viaţa“ (Ioan 14, 6).
Sunt oameni care, văzând dragostea pelerinilor faţă de Dumnezeu şi de sfinţii Lui, reaprind în ei înşişi harul pe care Dumnezeu l-a sădit în ei la Sfântul Botez şi, astfel, dobândesc puterea de a căuta mai intens frumuseţile duhovniceşti netrecătoare ale rugăciunii şi ale faptelor bune.
De pildă, pentru a ajunge la racla Cuvioasei Parascheva, ne facem planuri cu multă vreme înainte, ne sfătuim cu cei care au mai venit în alţi ani, ne punem rânduială în treburile casei, cumpărăm bilet pentru transport, ne îngrijim de pachetul cu hrană pe care trebuie să-l luăm cu noi şi multe alte pregătiri. Vedem, aşadar, că pelerinajul cuprinde multe acţiuni obişnuite. Însă, toate aceste gesturi practice au ceva din fiorul sfânt al rugăciunii. De fapt, totul, de la gândul de a porni în pelerinaj şi până la revenirea acasă, devine o sfântă rugăciune, nu doar a buzelor, ci a întregii noastre fiinţe. În mod minunat, pelerinul învaţă că orice faptă, orice clipă a vieţii poate fi oferită lui Dumnezeu, Care sfinţeşte darurile noastre (cf. I Corinteni 10, 31).
Dacă învăţăm să trăim ca pelerini, călători în această lume, nu mai contăm în primul rând pe noi înşine, pe avere sau putere, ci trăim din iubirea lui Dumnezeu. Cu cât înţelegem mai mult că suntem trecători, cu atât căutăm şi iubim mai mult pe Cel netrecător, pe Dumnezeu Cel veşnic şi nemărginit, Izvorul vieţii veşnice.
Sfânta Parascheva este cea mai populară dintre toți sfinții ale căror moaște se află pe teritoriul României, dovadă vie în acest sens fiind mulțimea de pelerini care se închină moaștelor sale la Catedrala Mitropolitană din Iași. Mai mult, sute de biserici de parohie din Romania sunt închinate ei pentru a le ocroti. Marea evlavie a poporului dreptcredincios față de Sfânta Cuvioasă Parascheva se explică tocmai prin convingerea și constatarea că ea este mult folositoare, dăruind ajutor, prin rugăciunile ei, tinerilor și bătrânilor, fecioarelor și mamelor, bolnavilor și săracilor.
Puterea ei vine din sfințenia și din bunătatea ei, adică din iubirea ei față de Dumnezeu și față de oameni”. (PF. Daniel-Patriarhul B.O.R)
Sfânta Parascheva de la Iaşi se bucură în ţară de un cult deosebit. În cursul unui an, în fiecare zi, la Catedrala mitropolitană din Iaşi, are loc un mic pelerinaj, cu credincioşi de toate vârstele şi din toate locurile, veniţi să se închine la racla Sfintei Parascheva pentru ajutor, sănătate şi binecuvântare.
Cea mai mare sărbătoare a Sfintei Parascheva este însă în preajma zilei de 14 octombrie, când are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din ţara noastră, la care participă închinătorii din toate colţurile ţării. Această zi este considerată un adevărat pelerinaj bisericesc naţional, care durează câteva zile, potrivit „Patericului românesc”, autor arhim. Ioanichie Bălan.
Sfânta Cuvioasă este Ocrotitoarea Moldovei, moaștele ei străjuind capitala Moldovei de peste 360 de ani. În luna mai a anului 1641 Patriarhul Partenie al Constantinopolului împreună cu membrii Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice semnau un act de mulțumire către domnitorul Vasile Lupu pentru ajutorul acordat până atunci, hotărând ca moaștele Sfintei Parascheva să îi fie date în „semn de mulțumire față de dânsul și pentru sfințirea țării lui”.
Moaștele Sfintei Parascheva au fost aduse la Iași în 13 iunie 1641, însoțite de trei ierarhi greci, și de ostași. Până la Galați au venit cu o corabie, la Iași au fost întâmpinate de voievodul Vasile Lupu și familia sa, de Sfântul Mitropolit Varlaam, de alți episcopi moldoveni, de stareți, preoți și mulți credincioși. Sfintele moaște au fost așezate în biserica Sfinții Trei Ierarhi din Iași care a fost sfințită la data de 6 mai 1639, ctitoria marelui voievod Vasile Lupu. În anul 1889 racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost mutată de la biserica Sfinții Trei Ierarhi din Iași la Catedrala Mitropolitană, unde se află și în ziua de astăzi.
Generalizarea în țara noastră a cultului Sfintei Cuvioase Parascheva a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1955. Tot atunci a fost stabilită și data de prăznuire, 14 octombrie.
Așadar, în fiecare an, la mijloc de octombrie, Iașul devine, pentru o săptămână, o cetate a Ortodoxiei românești. Un loc în care credința, evlavia și smerenia se adună într-o nevăzută rugăciune, ce se înalță spre cer din gândurile și sufletele a mii de pelerini care vin să o cinstească pe Sfânta ocrotitoare a Moldovei, Cuvioasa Parascheva. Așezați la un rând interminabil, pelerinii sosiți în miez de noapte din toate colțurile țării așteaptă cuminți să ajungă la racla cu moaștele sfinte. Străduțele înguste ale Iașului vechi sunt înțesate de oameni. Orașul pare mai însuflețit ca oricând, iar peste tot plutește, într-un amestec straniu, dar mângâietor, miros de busuioc proaspăt, de tămâie și de ceară topită. E tabloul sumar al unui oraș care, la ceas de octombrie, își sărbătorește ocrotitoarea, adăpostind cu generozitate între zidurile sale nu numai ieșeni, ci mii de creștini ortodocși din toată țara.
Tabloul pelerinilor ce urcă, smeriți, străduțele ce duc spre Mitropolie e unic și tulburător.
Unii murmură încet rugăciuni, alții se gândesc, poate, la necazurile ce le-au lăsat acasă, unii aprind lumânări, alții duc icoane sau buchețele de busuioc în mâini. Tuturor li se citește pe chip o bucurie lăuntrică, o stare de împăcare cu sine, ca într-o rugăciune. Iar sentimentul pe care ți-l dă acest șir impresionant de oameni e înălțător. În asta constă, de fapt, esența unui pelerinaj la sfintele moaște: în a te împăca, în fața lui Dumnezeu, cu tine însuți și cu ceilalți, în a lăsa, pentru o zi, deoparte grijile acestei lumi și de a te dărui trup și suflet frumuseților Dumnezeirii.
Într-o epocă a secularizării și globalizării, iată că la Iași avem o efervescență duhovnicească similară celor din urmă cu 500 de ani, din marile centre de pelerinaj din Europa Occidentală. Dacă cercetăm cu atenție viața Sfintei Cuvioase Parascheva, vedem că avem înaintea noastră o tânără care a trăit acum o mie de ani și și-a închinat scurta ei viață, de doar 26 de ani, Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, lăsând bogăția, confortul și prosperitatea vieții din casa familiei din Epivata Traciei pentru a merge în pustiul Iudeii și a se nevoi spre dobândirea Împărăției Cerurilor. La prima vedere nu avem nimic spectaculos în viața sfintei, nici martiriu, nici operă teologică de excepție ca în cazul altor sfinți mari ai Bisericii noastre, ci doar o viață închinată Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Și iată că ceea ce pentru noi pare neimportant, înaintea lui Dumnezeu este cu adevărat important, deoarece Creatorul Cerului și al Pământului a rânduit ca iată, după 1.000 de ani, sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva să fie unul dintre cele
mai importante evenimente misionare din viața Bisericii noastre, astăzi, când societatea tinde să se îndepărteze tot mai mult de o existență autentic creștină.
Cuvioasa Parascheva este sfânta noastră pentru că ne oferă modelul unei vieți simple, clare, concrete, închinată lui Hristos și răsplătită cu sfințenia. Modelul axiologic al Sfintei Parascheva ne spune atât: simplitate, dragoste, fidelitate în împlinirea cuvântului Domnului nostru Iisus Hristos, în viața noastră, egal mântuire, egal sfințenie. Ea este Sfânta noastră pentru că reprezintă modelul de urmare al lui Hristos indiferent de timpul și spațiul în care trăim, și în același timp este exemplul pe care ni-l dă Dumnezeu că, ceea ce la noi poate fi neimportant, la El în mod sigur este important dacă împlinim voia Lui. Astăzi să ne îndreptăm în rugăciune către Sfânta Cuviosă Parascheva și să rugăm pe Bunul Dumnezeu ca pentru rugăciunile ei să ne dăruiască ‘sănătate și viață ferită de toată răutatea’.
Cu atât mai mult în aceste timpuri de frământari sociale, când creştinii noştri se află într-o fugă permanentă, care duce la egoism, la însingurare, la ruptura de adevăratele valori tradiţionale, liantul care poate să-l apropie pe creştin de aceste valori este preotul şi mai ales cel de parohie, care se află într-o permanentă legătură cu fiii săi duhovniceşti. Atunci când preotul însoţeşte grupul de pelerini, se roagă împreună cu ei, îi motivează duhovniceşte, oferă explicaţii şi informaţii pertinente de natură istorico-religioasă, ei devin un singur trup, făcând în acest fel ca pelerinajul să îşi atingă scopul. Credincioşii se apropie mai mult, îşi împărtăşesc din probleme şi caută soluţii împreună, ghidaţi de preotul paroh; există astfel şi implicaţii sociale, comunitatea lor va avea de câştigat.
Credincioşii se întorc din pelerinajul Cuvioasei Parascheva mult mai întăriţi duhovniceşte, cu mai multe informaţii atât despre ocrotitoarea Moldovei, cât şi despre cei care au păşit înaintea lor pe acolo, care s-au nevoit şi s-au rugat pentru întreaga omenire. Hrana aceasta sufletească se reflectă în atitudinea pe care o afişează, pelerinii oferă şi celor din jur, familiilor lor, prietenilor, vecinilor, o mică parte din pacea interioară ce le-a cuprins sufletul. Cu siguranţă cei care au întâlnit pe Dumnezeu și au primit ajutorul Sfintei Parascheva de la Iași vor dori să se întoarcă, împărtăşind şi altora din experienţa lor minunată.
Așadar, pelerinajul consacrat Sfintei Cuvioase Parascheva arată, prin numărul mare de pelerini prezenţi în Iaşi, cât de mare este lucrarea misionară a sfinţilor care prin modelul vieţii lor şi prin rugăciunile lor apropie oameni şi popoare de Dumnezeu şi întreolaltă. Pelerinajul ne învaţă că de fapt esenţa misiunii Bisericii este căutarea sfinţeniei şi cultivarea ei ca plinătate a vieţii omului în Dumnezeu.
Istoria pelerinajului de la Iași și popularitatea de care se bucură în rândul creștinilor au lansat ecouri în lumea întreagă. Minunile recunoscute în urma rugăciunilor la racla Sfintei Parascheva, sutele de biserici închinate ei, dovadă a evlaviei credincioșilor, au transformat ziua de 14 octombrie într-o bucurie a credinței ortodoxe.
Să-L rugăm pe Hristos-Mântuitorul ca, prin rugăciunile Sfintei Cuvioasei Parascheva, să ne lumineze viaţa, întărindu-ne în credinţă şi sporind în fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi şi mântuirea noastră.

Prof. Dimitriu Sîrghie Vasilica-
Colegiul Național „M. Sadoveanu”-Pașcani

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Tags: ,