Stiri »

1 decembrie 2019 – 18:56 | Comentariile sunt închise pentru Hai cu noi nr. 70 noiembrie 201920 views

Share000

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole, Cateheză

Poţi rupe paginile murdare…

Submitted by on 31 ianuarie 2018 – 6:52No Comment | 115 views

Poţi rupe paginile murdare…

„Viețuirea în lumea aceasta se aseamănă cu scriitorii, care alcătuiesc o carte, dar este încă în ciornă. Și dacă cineva vrea, adaugă sau scoate ceva și face schimbare în scriere. Iar viața viitoare se aseamănă cu manuscrisele (hieroglifele) cele scrise pe hârtie curată și pecetluite cu pecete împărătească, în care nu se mai fac nici adăugiri, nici ștergeri.

Câtă vreme suntem în mijlocul schimbărilor, să luăm seama la noi. Și câtă vreme avem putere asupra cărții vieții noastre, pe care am scris-o cu mâinile noastre, să ne silim să facem în ea adaosul vieții celei bune și să ștergem din ea păcatele, cele din viața de mai înainte. Că până mai suntem în lumea aceasta, nu pune Dumnezeu pecetea, nici pe cele bune, nici pe cele rele ale noastre, până în ceasul ieșirii, în care ne sfârșim lucrul în patria noastră și trecem în altă țară.” – Sfântul Isaac Sirul
Poţi rupe paginile murdare...
Orice om greşeşte în viaţă, nu este om perfect, nu este om fără prihană, doar Bunul Dumnezeu este fără de pată, este perfecţiunea întruchipată, însă fiecare om are şansa de a se îndrepta, de a-şi repara greşelile, de a pune început bun în viaţa sa.

La Bunul Dumnezeu găsim milă şi iertare, dacă ne pare rău din suflet pentru greşeli, dacă ni le mărturisim cu căinţă şi cu lacrimi şi ne hotărâm să nu le mai facem. Greşelile noastre se şterg prin baia Sfântă a Spovedaniei şi, astfel se rup paginile păcatelor noastre. Cartea vieţii poate rămâne doar cu paginile curate, cu paginile unde ne sunt contabilizate doar faptele frumoase şi plăcute lui Dumnezeu, doar faptele de care nu ne ruşinăm.

Însă Sfânta Spovedanie trebuie să fie amănunţită, sinceră, curată, făcută cu căinţă şi zdrobirea inimii, Spovedania, fiind una dintre cele mai mari Taine ale Bisericii, un binecuvântat dar, mărturisit de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos după Învierea Sa, prin următoarele cuvinte adresate apostolilor Săi: „Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” (Ioan 20, 22-23).

Pentru că ne murdărim în fiecare zi Haina Sfântă a Botezului, pentru că uneori chiar ne dezbrăcăm de această Sfântă Haină prin păcatele fără număr, şi mai grele, şi mai uşoare, avem nevoie de Spovedanie pentru a reînvia din moartea duhovnicească, avem nevoie de un nou botez al lacrimilor.

Bunul Dumnezeu iubeşte omul smerit şi nu se îndepărtează de omul păcătos, dar de omul păcătos care conştientizează neputinţa sa, care cere milă şi iertare de păcate, strigând mereu: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea” (Ps. 50, 1- 4) şi: „Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o împotriva mea. Zis-am: mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu” (Ps. 31, 5).

Să ne rugăm Domnului să ne ajute să devenim smeriţi şi curaţi cu inima, fiindcă aşa cum spunea Părintele Arsenie Boca: „înaintea lui Dumnezeu adevărata virtute e smerenia care tămăduieşte, curăţă, apără şi întoarce toate spre pace.”
Dacă am fi smeriţi şi curaţi cu inima, am putea rupe şi cu o mai mare uşurinţă paginile murdare ale sufletului nostru, dar lenea și mândria noastră nu ne lasă să alergăm imediat la duhovnicul nostru, la doctorul sufletului nostru şi să îi spunem cu căinţă şi sinceritate tot ce am greşit. Ne ruşinăm să facem acest lucru, dar nu ne-a fost deloc frică şi ruşine când am săvârşit păcatul.

Şi atunci, tot mototolim aceste pagini murdare, am vrea să le rupem şi nu prea, cu un gând am vrea acest lucru, cu altul ba, încercăm timid să tragem de ele, dar ele se rup doar sub forţa binelui, iubirii, rugăciunii, pocăinţei sincere şi curate.
Aşa cum spunea Părintele Arsenie Boca: „pe calea mântuirii nimeni nu poate merge singur de nu se va lăsa condus de mâna nevăzută a Mântuitorului prin preoţii Bisericii, slujitorii Săi văzuţi. Căci zice: «Cine vă primeşte pe voi pe Mine mă primeşte»” (Matei 10, 40).

Nu există păcate, oricât de mari ar fi ele, să nu poată fi iertate, dacă nu ne lăsăm biruiți de ele până în ultima clipă a vieții.
Așadar, oricât de multe păcate ar avea omul, oricât de adânc ar fi spinii patimilor sale înfipţi în pământul sufletului, dacă îl mustră conștiința și își dă seama cât de mare e păcătoşenia sa, dacă conştientizează că a greşit slujind doar vrășmașului diavol şi nu mai vrea să fie prietenul acestuia, dacă dorește să se elibereze din capcana păcatului, dacă îşi cere iertare și își doreşte din toată inima mântuirea, regretând toate greşelile, spălându-şi cu baia Spovedaniei şi a lacrimilor de pocăinţă întunecimea sufletului, Bunul Dumnezeu îl iartă, făcându-l sănătos trupeşte şi sufleteşte, așa cum l-ar fi iertat și pe Iuda, dacă își cerea sincer, iertare.

În viaţa de zi cu zi, în familie, la serviciu, în societate, greșim semenilor noștri şi ei ne greşesc de multe ori nouă, dar trebuie să ne iertăm unii pe alţii, să ne mai dăm o şansă din iubire şi cu credinţa că orice om se poate îndrepta atunci când a făcut ceva urât şi rău. Eu cred în schimbarea în bine a oamenilor, eu cred că, cu ajutorul şi mila lui Dumnezeu putem deveni mai buni, mai iertători, mai iubitori, mai credincioşi.

Și Sfântul Nil spunea, că: „atâta putere sinceră are pocăinţa sinceră încât, dacă este folosită chiar şi de cel aflat pe patul de moarte, se poate izbăvi de nenumărate păcate într-o singură clipă. Fiindcă supărarea care produce această stare a omului aflat pe patul de moarte nu poate înfrunta iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Căci este scris în cartea proorocului Isaia: «Dacă vă întoarceţi şi sunteţi în bună pace, vă veţi izbăvi» (Isaia 30, 15) Să te convingă şi pilda vameşului smerit, care s-a rugat suspinând şi îndată a primit iertarea mulţimii de păcate şi a fost găsit drept înaintea lui Dumnezeu, faţă de fariseul cel mândru, care săvârşise atâtea fapte bune.”

Nu trebuie să fim însă, nici prea încrezători că Bunul Dumnezeu ne iartă cu uşurinţă toate păcatele, că rupe cu mila şi iubirea Sa, toate paginile murdare ale vieţii noastre. Să nu tot murdărim fără frică şi fără ruşine, fără mustrarea conştiinţei, pagini întregi ale vieţii, cu mâlul păcatelor noastre şi să ne dorim să le tot rupem.

Să ne gândim, că tot rupând pagini, se subţiază această carte, se subţiază, dovedind că ne-am petrecut toate zilele vieții, fără de folos, că toate zilele noastre au fost sărace în iubire, în fapte bune, în frumos, în pace, în rugăciune, în prietenie şi solidaritate, în smerenie, în răbdare, în dreptate, în adevăr, în credinţă, în nădejde, în milostivire şi dăruire, în blândeţe şi bunătate, în cinste, hărnicie, înţelepciune, curaj, în alte virtuţi şi în tot ce e bun şi folositor pentru mântuirea noastră.

Dacă dorim neapărat să rupem aceste pagini negre de mâlul patimilor noastre, să îngenunchem ca nişte copii neajutoraţi în faţa Tatălui nostru Ceresc şi să Îl rugăm din toată inima să ne ajute să scăpăm de aceste pagini înnegrite, să Îl rugăm să ne dăruiască lacrimi curate de căinţă, care să cadă picuri, picuri pe aceste pagini, să le înmoaie, să le şteargă murdăria şi să le rupă mai uşor.

Să Îl rugăm să ne ajute să rămână în cartea sufletului doar pagini albe, pe care să le umplem cu rânduri scrise cu iubire, cu bunătate, cu nădejde, cu milostivire, cu smerenie, cu credinţă, cu frumos, să le umplem, cu cuvintele virtuţilor morale şi creştine, să le umplem cu poveşti de iubire, cu poveşti în care întotdeauna binele învinge răul, frumosul învinge urâtul, adevărul învinge minciuna, bunătatea învinge răutatea, blândeţea învinge mânia etc.

Să ne rugăm să ne trezim din orbirea spirituală, cu ajutorul Harului dumnezeiesc, să ne rugăm să ne trezim din somnul greu al necredinţei, din somnul greu al păcătoşeniei, să ne rugăm să nu mai fim duhovniceşte, orbi, nepurtând grijă de mântuirea noastră, ci să vedem cu ochii minţii, inimii şi sufletului nostru Calea pe care trebuie să o urmăm spre drumul spre Acasă, să vedem adevărata Cărare a mântuirii, pe care a mers aşa cum a spus atât de frumos Părintele Arsenie Boca: „Dumnezeu Îsuşi ca om adevărat, făcându-ni-Se pildă întru toate şi dându-ne îndrăzeală.”

Dacă Îl rogi pe Bunul Dumnezeu, ca această carte a sufletului tău, această carte a vieţii să fie scrisă doar cu fapte ale iubirii pentru El şi aproapele, doar cu fapte plăcute Lui, poţi deveni un om pe deplin fericit, un om cu conştiinţa curată şi liniştită, un om cu nădejde în mântuirea lui, fiindcă astfel de om nu se mai teme, că diavolii îl vor pârî la Judecata de Apoi că a săvârşit multe păcate şi că a sa carte a vieţii are pagini scrise doar cu: răutate, egoim, mândrie, indiferenţă, minciună, nepăsare, necredinţă, împietrirea inimii etc.

De noi depinde dacă alegem să avem o carte a sufletului cu pagini murdare sau o carte a sufletului cu pagini de un alb imaculat. De noi depinde dacă paginile murdare atrag răul în sufletul nostru, dacă paginile murdare îl cheamă pe domnul cel rău să scrie şi mai multe răutăţi în ele sau dacă paginile albe şi curate tânjesc să fie atinse şi răsfoite doar de iubirea de Dumnezeu şi semeni, dacă doresc să nu se murdărească de nicio pată a negrului păcat. De noi depinde dacă reușim după ce rupem paginile murdare, să ne luptăm din răsputeri cu înverşunatul diavol și să ducem mereu un război nevăzut cu acesta. De noi depinde dacă suntem bravi ostaşi şi râvnitori de a învinge răul, de a menţine pacea, bucuria Harului Sfânt în inima noastră.

Să Îi mulţumim mereu Bunului Dumnezeu, când ne ajută să ne curăţim cartea vieţii de toate răutăţile, când ne ajută să ne curăţim Haina Botezului şi să nu îngăduim ca peste cugetul, inima şi sufletul nostru să se lase iar negrija, nepăsarea, uitarea. Să nu agăţăm armele împotriva diavolilor în cui, ci să fim mereu cu luare aminte să nu ne atace pe nepregătite şi să ne păteze iar cartea vieţii noastre cu toate mizeriile şi răutăţile lor.

Domnul iubeşte tare mult smerenia şi blândeţea, Domnul iubeşte curajul nostru de a lupta cu patimile noastre, Domnul ne ajută să rupem paginile murdare ale vieţii, dacă ştie că ne dorim din toată inima acest lucru, dacă ştie că vrem să punem început bun în tot ce facem, dacă ştie că vrem să avem o carte a vieţii, frumoasă, care să ne fie moneda de schimb pentru mântuirea noastră, pentru obţinerea cununii veşnice a Împărăţiei Lui, dacă conştientizăm că nu există fericire mai mare decât a moşteni Împărăţia cerurilor, şi nefericire mai mare decât a pierde această Împărăţie.

Așadar, paginile murdare ale vieţii noastre, fie pline de păcate, fie de amintiri neplăcute şi dureroase se pot rupe, acest lucru aducând bucurie şi nădejde în suflet. Nu e nimic greu când Bunul Dumnezeu ne este sprijin şi ajutor, când devenim plini de Duhul Sfânt, când ne deschidem sufletul şi inima în fața iubirii lui Hristos. Dar noi vrem oare să avem o carte a vieţii curată, o carte a vieţii fără nicio pagină murdară?

Doamne, fericit e sufletul ce-și scrie povestea cu slove de iubire pentru aproapele și Doamne!/ Fericit e sufletul ce poate împărtăși din romanul vieții – capitole pline de înțelepciune -/ Înțelepciune însușită în urma examenelor cu credință, smerenie și răbdare – promovate!/ Fericit e sufletul ca o oglindă din care se reflectă lumina gândurilor și sentimentelor curate!/ Fericit e sufletul ce-și scrie cartea vieții cu slove de virtuți și fapte frumoase, minunate!/ Fericit e sufletul ce-și scrie cartea vieții doar cu condeiul purtat de mâna lui Iisus Hristos!/ Fericit e sufletul ce și-a scris o poveste binecuvântată, cu final luminos, fericit și frumos,/ Ce-l înalță pe aripi de îngeri la Cer, la Doamne, ce-i dăruiește cununa mântuirii!/ Fericit e sufletul ce-și scrie o poveste scrisă cu cerneală de Har – cerneala iubirii!!! Doamne, aș vrea să am și eu o carte a vieții cu pagini scrise cu cuvintele faptelor frumoase și plăcute Ție!

Aș vrea să îmi scriu cartea vieții cu slove de credință autentică, iubire divină și bucurie sfântă, cu slove de speranță, curaj, voință, perseverență, cu slove de delicatețe, discreție, simplitate, decență, așadar, cu slove înmuiate în cerneala adevărului și sincerității, dar fără ajutorul Tău, nimic nu pot, nu pot scrie nici măcăr un cuvânt frumos și luminos, nu pot șterge niciun cuvânt scris cu cerneala răutății, cu cerneala neagră a păcatului, cu cerneala libertății prost înțeleasă.

Doamne, fii, Te rog, creionul cu care să scriu o carte a vieții cu final frumos și fericit, o carte care să nu aibă nicio pagină murdară, ci doar pagini luminoase, doar pagini în care să fie scrise povești frumoase de iubire pentru Tine și aproapele și pilde înțelepte despre: prietenie autentică, solidaritate, altruism, dăruire, compasiune, milostivire și empatie, iertare, comuniune, rugăciune, smerenie, răbdare, curaj, sinceritate și adevăr, frumos, pace, armonie și înțelegere între oameni!
Doamne, dăruiește-mi radiera pocăinței sincere și curate, cu care să pot șterge tot ce e urât și murdar din cartea sufletului meu, din cartea după care acesta va fi judecat în fața Tronului Sfintei Treimi! Doamne, și paginile ce nu pot fi curățite cu radiera pocăinței, rupe-le cu milostivirea și iubirea Ta infinită pentru mine, copila Ta, ca să nu mă vădească vrășmașul diavol la Judecata de Apoi, ca fiind slujitoarea lui, cu o carte a vieții scrisă împreună cu el.

Doamne, ajută-mă să Te caut în fiecare clipă, având model pe vameşul Zaheu, să am mereu o sete şi o foame de Dumnezeu, să tânjesc mereu după iubirea lui Hristos și să doresc să mă întâlnesc cu El pe drumul vieţii, iubind, iertând, smerindu-mă şi trăind credinţa autentică, roditoare în fapte bune şi frumoase! Amin!

Cristina Toma

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Tags: ,