Stiri »

18 februarie 2021 – 8:33 | Comentariile sunt închise pentru Buletin parohial Hai cu noi nr. 84, ianuarie 202133 views

Share
Facebook
0
Twitter

Linkedin

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Cateheză, Comunitate, Cultural - educative

Povestea micului prinț m-a învățat multe lecții frumoase

Submitted by on 9 ianuarie 2021 – 19:25No Comment | 43 views

Nu vezi bine decât cu inima, ceea ce
este important nu se arată ochilor.
O lecție de viață de care mi-am reamintit,
călătorind în lumea poveștilor,
În lumea unui mic prinț de pe o planetă
la fel de mică, doar cât o casă de mică,
Unde se îngrijea de trei vulcani, din care
unul era stins, și de o floare unică,
Care îl bucura cu al ei minunat parfum,
ce-l făcea să uite că îl folosea uneori
Pentru a-i împlini dorințele izvorâte din
mândrie și viclenie – izvor de șiretlicuri.

Micul prinț i-a iertat tot, florii, după ce
l-a învățat o lecție de viață tare înțeleaptă:
Niciodată nu este corectă judecata făcută
după cuvintele cuiva, ci după a sa faptă.
Așadar, micul prinț după ce a învățat acestă lecție,
și-a amintit doar de parfumul delicat
Cu care floarea l-a înseninat și bucurat,
a uitat de toate mofturile pe care i le-a suportat.
O să încerc să învăț și eu această lecție,
fiindcă așa o să pot ierta mult mai ușor
Pe semenii care m-au lovit cu cuvinte ce
au provocat răni adânci, care tare mă dor,
Cu cuvinte înveșmântate în răutate și duritate,
ori cu cuvinte înveșmântate în falsitate.
Și o să-mi amintesc doar de momentele în care
ei au promovat examenul de sinceritate.
O să-mi amintesc doar de momentele în care
au trecut examenul de omenie și bunătate.
O să-mi amintesc doar de bucuria autentică,
pe care mi-au dăruit-o prin faptele lor frumoase
Și o să uit de tristețea adâncă, provocată de
cuvintele lor tăioase, urâte sau mincinoase.
O să uit de tristețe, privind ca și micul prinț
la cât mai multe și magnifice apusuri de soare.
O să uit de tristețe, privind ca și micul prinț
la miile de stele, din care îmi zâmbește o floare.
O floare unică, o floare pe care eu am udat-o
cu apa vie a iubirii curate și a comuniunii.
O floare de la care am învățat că limpede nu vezi
decât cu inima, fiindcă niciodată ochii
Nu pot să pătrundă în miezul lucrurilor, căci
parfumul iubirii se simte cu adevărat, doar cu inima.
Doar inima poate trăi cu adevărat, starea frumoasă
a sincerității, doar inima va demasca minciuna.
Doar ochii inimii văd cu claritate când cel
de lângă tine se bucură sincer de a ta prezență.
Doar ochii inimii văd cu claritate când cel
de lângă tine îți oferă atenție doar de complezență
Și își pune pe chip nenumărate măști cu care
să te inducă în eroare, mascându-și plictiseala,
Indiferența sau răceala, doar ochii inimii pătrund
în miezul tuturor lucrurilor și nu fac greșeala
De a vedea iubire acolo unde nu este, de a vedea
adevăr unde minciuna domnește peste tot,
De a vedea bucuria comuniunii, acolo unde nu
este decât amabilitate, interes sau vreun complot.
Călătorind in lumea fascinantă a micului prinț,
am mai învățat o mulțime de lecții de viață utile.
Am învățat că a te judeca pe tine e mult mai greu
decât a judeca pe alții, fiindcă asta presupune
Multă înțelepciune, altfel nu poți să ajungi
să te judeci corect, obiectiv, așa cum se impune.
Am învățat că vanitatea și mândria sunt stări urâte,
pe care le trăiesc mai mult ,,oamenii mari”.
Am învățat că lumea copiilor nu e o lume a cifrelor
și afacerilor, ci o lume bogată în explorări,
Creativitate, imaginație, curiozitate și întrebări,
o lume a simplității și prieteniei, o lume sprințară.
Am învățat că nu e bine să-ți îneci amarul în băutură,
aceasta nefiind un mijloc cu care faci să dispară
Singurătatea sau tot ce a fost urât sau greu în
viața ta. Ce am mai învățat în această seară,
Călătorind în lumea minunată a micului prinț
ce locuia pe o planetă mică, cât o casă de micuță?
Am învățat că devii răspunzător de-a pururi,
pentru tot ce ai ,,îmblânzit” și ,,domesticit” în viață,
Devii răspunzător pentru toți cei pe care i-ai făcut
să te iubească, pentru toți cei care se agață
De atenția și iubirea ta, fără de care nu mai pot trăi,
fără de care nu mai sunt întregi niciodată.
Am învățat că trebuie să fim izvor de prietenie
adevărată și izvor de iubire necondiționată,
Din care să-și potolească setea toți cei
pe care i-am îmblânzit sau domesticit, vreodată.
Și am mai învățat o lecție tare, tare frumoasă:
,,Stelele nu sunt la fel pentru toţi oamenii.
Pentru unii, cei care călătoresc, stelele sunt călăuze”,
doar niște luminițe pentru alții.
,,Savanţii văd în ele doar probleme”, iar pentru alții
stelele sunt prieteni dragi care le zâmbesc.
Sunt prieteni care le fac cu mâna din altă lume, din lumea
lui Doamne, din lumea îngerilor care iubesc
Pe toți oamenii deopotrivă, fiindcă ei nu știu ce înseamnă
mândria, vanitatea, viclenia, ori minciuna.
În astă seară m-am simțit din nou, un copil fericit
și creativ, un copil ce nu știe ce e blazarea și rutina.
În astă seară, citind povestea micului prinț, m-am simțit
din nou, un copil ce nu și-a pierdut lumina,
Lumina din suflet, lumina din privire, lumina din
minte și din inimă, lumina îngerilor din Rai.
Citind povestea micului prinț, am trăit starea minunată
a bucuriei, pe care în copilărie, mereu o ai…

Cristina Toma

Tags: