Stiri »

27 mai 2022 – 19:47 | Comentariile sunt închise pentru Buletin Parohial Hai cu noi 99 pe aprilie 202254 views

Share
Facebook
0
Twitter

Linkedin

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole, Editorial

– Povești în povești –

Submitted by on 7 noiembrie 2018 – 12:00No Comment | 32 views

Trăim și ne desfășurăm activitățile într-o lume a emoțiilor împărtășite prin povești.
Lumea gândește mai mult prin povești decât prin fapte, cifre sau ecuații. Cu cât povestea este mai simplă și mai emoționantă, cu atât mai bine.
Fiecare persoană, grup sau națiune aderă sau își cultivă propriile povești. Cu ele se explică trecutul, cu ele se prezice viitorul.
O lume a poveștilor devenită un câmp de luptă ne înconjoară. Prin povești cultivăm valoarea și puterea libertății responsabile, cu aceste povești și pentru ele, mulți au luptat, mulți au murit.
Poveștile au fost și sunt hrana gândurilor noastre, gânduri care nu ne dau pace, și uneori ne iau sau tulbură somnul. Un bâzâit ca de țânțar sau de musculiță, un gând năstrușnic rămas dintr-o poveste, un gând  disperat născut din emoții, ne poate răpi sau tulbura pacea inimii.
Aflăm din știrile care ne asaltează de peste tot că într-un timp foarte apropiat biotehnologia și tehnologia informației ne vor oferi puterea de a ne manipula lumea interioară și de a ne remodela simțurile lăuntrice.
Deși nu înțelegem complexitatea minții, sistemul nostru mental și emoțional va putea fi remodelat după algoritmi ce țin de impactul automatizării.
Poate unii dintre noi nu conștientizăm evoluția tehnologică care se dezvoltă la nivel global. O lume, o poveste nouă a automatizărilor diverse, a firewalluri-lor, a inteligenței artificiale şi tehnologice, a biotehnologiei.
Viitorul trece chiar pe lângă noi, cu o mantie on-line, aducând cuvinte noi precum „globalizare“, „blockchain“, „inginerie genetică“, „inteligență artificială“, „învățare automată“, „bio-inginerie“ etc. Am putea presupune că aceste cuvinte şi aceste noi povești cu care ele vin nu au nicio legătură cu noi. Ce treabă avem noi cu algoritmii și cu lumea cyborgilor ?
Economia lumii se schimbă, suntem parte a ei, ea poate trece pe lângă noi precum un tren ultramodern și de mare viteză într-o gară veche și fără peron, influențând totuși totul, deși pentru noi, schimbarea, pentru mult timp din indiferență sau nepăsare poate trece neobservată.
Tensiunile, prin poveștile pe care le aduce această lume nouă nu vor mai vorbi despre exploatarea poporului ci despre o elită care nu mai are nevoie de el. O lume în care oamenii vor duce o viață tot mai singuratică pe o planetă tot mai conectată. Tehnologia, ca o poveste despre succes, ne va îndepărta după cum caută să ne îndepărteze și acum, de simțurile și de corpurile noastre, ne va îndemna să renunțăm la capacitatea de a fi atenți la mirosuri și gusturi, oferindu-ne universul tot mai virtual al smartphone-urilor și al computerelor.
Și astăzi, din ce în ce mai des, sesizăm că atunci când se întâmplă ceva interesant, reflexul utilizatorilor de rețele on-line este să scoată smartphone-urile, să facă fotografii, să le posteze, fără a conștientiza uneori sentimentele. De fapt sentimentele se transformă în povești influențate de „like-uri”, de reacțiile on-line. Intrăm într-o poveste a înstrăinării de corp, de simțuri, de mediul fizic sau real, o poveste a izolării și dezorientării. Această interconectare globală, această poveste uriașă care stoarce și care adună în plasa ei micile și luminoasele lumi de poveste, creează reacții, mișcări naționaliste și religioase locale, aduce fantezii nostalgice legate de trecut, povești cunoscute de unii, schimbate abil şi subtilizate de alții pentru a defini noi imagini și interese diverse.
Fie că vrem sau nu, simțim pulsul sacadat, tensiunile noi acumulate, ce vor aduce o nouă poveste alcătuită din biotehnologie, tehnologia informației, poveste ce va oferi perspective, viziuni noi, iluzii noi.
Aceste povești mereu mișcătoare, precum nisipurile modelate de vânturi , caută să formuleze noi tipare sociale și politice.
Ne întrebăm atunci retoric:
– Și cu noi ce se întâmplă ? Unde ne profilăm cu acest spațiu religios și cultural care ne definește ?
Biserica lui Hristos a trecut și trece biruitoare prin aceste furtuni, prin aceste provocări diverse doar dacă va purta mantia diafană a Învierii. Starea Învierii presupune  trecerea, cu smerenie și pioșenie dincolo de ispitirile poveștilor lacome și viclene ale unei lumi ce se profilează la un orizont din ce în ce mai întunecos și sumbru.
Biserica lui Hristos este Biserica slujirii smerite, având de-a pururi în față modelul tainic împărtășit nouă, prin Înviere de însuși Hristos. Poveștile noi, ca și cele vechi vor căuta să ne îndepărteze de acest model, de acest Arhetip prin care se poate opera vindecarea și învierea noastră.
Biserica lui Hristos poate să își asume rolul profetic cu care a fost dăruită la marea sărbătoare a Cincizecimii, doar dacă nu va pactiza cu politicile mereu schimbătoare ale lumilor ce cred doar în pofta sau iluzia puterii și a profitului.
Asumarea slujirii smerite implică realizarea comunităților vii, alcătuite din diverse nivele sociale, reprezentanți guvernamentali, oameni de afaceri, activiști sociali, elevi, studenți, care vor înțelege provocările ce apar
la orizontul vieții noastre. Vorbim aici despre inteligența artificială, algoritmi Big Data, bioinginerie, încălzire globală, pericolul nuclear, instrumentele diverse de distrugere în masă și de manipulare prin dictaturile digitale.
Implicarea Bisericii lui Hristos presupune o privire lucidă și atentă asupra acestor provocări și nu marginalizarea sau indiferența vizavi de ele. Pericolul ecologic, încălzirea globală, sunt mai urgente decât credem,
ele se întâmplă, ca un atentat continuu împotriva Creației și a Creatorului, niște Liturghii Negre pline de lăcomii, pofte și de agresiune.
Biserica este chemată să susțină comunitatea pe care o alcătuiește, să formeze în ea trupul tainic și veșnic al Lui Hristos, prin dezvoltarea și încurajarea vieții duhovnicești, a rețelelor economice și sociale de siguranță, împărtășind tuturor bucuria, implicarea activă, gândul smerit și bucuria rugăciunii unora pentru alții. În această stare de comuniune vom descoperi participarea la adevărata viață, vom învăța că fericirea omului nu depinde de condițiile obiective cât de propriile așteptări.
Spațiul virtual retrasează granițe după cum reașează valori și comunități, toate ținând de structura intrinsecă care ne definește și anume de sentimentele sau emoțiile umane.
Referendumurile vor avea întotdeauna legătură cu aceste sentimente și nu cu rațiunea omului. Aceste sentimente nu îi ghidează doar pe alegători ci și pe lideri care pot stabili abil rezultatul pe măsura intereselor.
Lumea nouă va folosi tot mai insistent capacitatea tehnologică de a descifra și manipula inima omului. Acest război tehnologic ce se desfășoară sub privirile noastre mai mult sau mai puțin atente, țintește lumea interioară, locul cald și luminos, care se poate regăsi și vindeca doar prin viața slujitoare a Bisericii.
Înțelegem deci că autoritatea Bisericii nu a fost și nu va fi una politică, ci una slujitoare, o „autoritate” smerită care recunoaște și mărturisește crezul că în fiecare semen este prezent și așezat chipul lui Dumnezeu.
O Biserică vie, ca o lume înviată, ce se află în comuniune prin rugăciune smerită, cu toată creația, cu toată natura, cu întreg cosmosul. O lume ca o Biserică Cosmică, plenară, așa cum frumos o prezintă în scrierile
sale, Sfântul Maxim Mărturisitorul. Această „autoritate“ va privi responsabil spre pericolele care se profilează la orizontul vieții noastre.
Însă tocmai această „autoritate“ se dorește a fi înlocuită de algoritmi. În această lume pustiită, suntem îndemnați să abandonăm viața, și realitatea ei, pentru o lume virtuală, din ce în ce mai prezentă printre noi și totuși iluzorie.
Va fi posibil încetul cu încetul să nu mai contemplăm acest spațiu frumos și liber încă, ce ni se oferă cu atâta generozitate și din iubire și să trecem la o poveste a fluxului de date, să considerăm organismele vii ca niște simpli algoritmi biochimici și să credem mai apoi, și să împărtășim și celorlalți povestea vocației cosmice a omenirii care este chemată să creeze un sistem cuprinzător de procesare a datelor, sistem cu care mai apoi să ne contopim. În ziua de astăzi o nouă poveste ne cuprinde prin mirajul ei, o poveste care ne îndeamnă să devenim cipuri minuscule într-un sistem uriaș de procesare a datelor pe care nimeni nu le mai înțelege cu adevărat.
Zi de zi, ca într-o nouă poveste ce se rescrie pentru noi și pentru cei ce vor veni după noi, nenumărați biți ne asaltează prin e-mailuri, mesaje de whatsapp, aplicații diverse, jocuri interactive, articole on-line.
Nu prea mai înțelegem unde ne este locul în imaginea de ansamblu și cum se conectează acești biți cu alții produși de alte miliarde de oameni și de computere. Nu prea mai avem timp să aflăm, fiind mult prea ocupați să răspundem la toate mesajele primite, mailuri, discuții plasate în stand-by on-line. O lume din alte povești intră ca într-o îmbrățișare rece și impersonală în universul nostru interior.
Capacitatea de a fi atenți, de a identifica capcanele întinse de poveștile cuprinse în noi povești, această luciditate o putem păstra doar când căutăm și experimentăm comuniunea rugăciunii în Biserica lui Hristos.
26 octombrie 2018

Pr. Petru Munteanu
Biserica „Sfinții Voievozi”
Săvinești/Neamț

Tags: ,