Stiri »

1 decembrie 2019 – 18:56 | Comentariile sunt închise pentru Hai cu noi nr. 70 noiembrie 201919 views

Share000

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole

Să ne dorim să devenim ,,ucenicii” Sfântului Nicolae!

Submitted by on 27 decembrie 2018 – 8:07No Comment | 123 views

Să ne dorim să devenim ,,ucenicii” Sfântului Nicolae!

Sfântul Nicolae, unul dintre cei mai iubiţi şi mai cinstiţi sfinţi
Sfântul Ierarh Nicolae, cel mai cunoscut Sfânt al Bisericii Ortodoxe, este sărbătorit pe 6 decembrie. De sute de ani Sfântul Nicolae – făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul cel grabnic şi mijlocitorul cel preales către Dumnezeu, arhiereul Lui Hristos, este unul dintre cei mai iubiţi şi mai cinstiţi sfinţi.
Să ne dorim să devenim ,,ucenicii” Sfântului Nicolae!Bisericile ridicate în cinstea lui pretutindeni în Europa, chipul lui pictat mai mult decât al oricărui alt sfânt (excepţie făcând Sfânta Fecioară Maria) şi poveştile despre minunile numeroase făcute de el, sunt o dovadă a ajutorului pe care Sfântul Nicolae l-a dat celor sărmani şi celor aflaţi în primejdie, călătorilor, marinarilor, brutarilor, soldaţilor, celor acuzaţi pe nedrept, fetelor nemăritate, mireselor, văduvelor, copiilor, al căror ocrotitor este, dar şi a dragostei pe care i-o poartă creştinii de pretutindeni.

Numele Sfântului Nicolae este unul dintre numele cele mai îndrăgite şi mai răspândite

800.000 de români (peste 500.000 bărbaţi şi aproape 300.000 de femei) îşi serbează ziua onomastică pe 6 decembrie, bucurându-se că poartă nume de biruinţă. Acest nume este format din cuvintele greceşti: nike – victorie, biruinţă şi laos – popor, şi are înţelesul de ,,om ce face parte dintr-un popor victorios”, ,,biruitor de popor”, şi cu adevărat Sfântul Nicolae s-a arătat biruitor al răutăţii spre folosul de obşte al lumii.

Credincios, cu inima milostivă, apărător al dreptei credinţe şi iubitor de dreptate, Sfântul Nicolae a avut o viaţă îngerească, fiind considerat de popor un vrednic următor al Mântuitorului Hristos, un sfânt cu viaţă îngerească.

Oamenii îi chemau cu credinţă numele lui, întru necazuri şi primeau grabnic ajutor, indiferent de locul în care se aflau.
Sfântul Nicolae s-a născut în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea în Patara, Lichia, în sudul Turciei de astăzi, la 350 de mile nord de Bethleem, într-o familie de creştini bogaţi, cinstiţi şi credincioşi, cu numele de Teofan şi Nona. A venit mai târziu pe lume, după ce părinţii s-au rugat mult. Ei au dăruit fiului lor o educaţie creştină, în spiritul Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos.

Din copilărie începând, Sfântul Nicolae a dat semne de comportament spiritual excepţional, el fiind sfinţit cu darul Sfântului Duh încă din pântecele mamei sale.

Încă de la început acest dumnezeiesc prunc s-a cunoscut a fi făcător de minuni, pentru că nu se hrănea după obiceiul celorlalţi prunci, ci se hrănea doar de la sânul drept, apoi miercurea şi vinerea nu sugea lapte decât după asfinţit, fiind încă de copil, postitor ales. Se mai spune că la prima scaldă, deşi abia născut, s-a ridicat pe picioarele sale, nesprijinit de nimeni şi a stat trei ore aşa, în albie, ceea ce a fost interpretat ca un semn de viitoare sfinţenie, copilul dând prin această stare a sa cinste Sfintei Treimi.

După ce părinţii săi au părăsit această viaţă, când Sfântul Nicolae era încă mic, el a împărţit imensa avere moştenită, săracilor, nepăstrând pentru sine absolut nimic, uimind prin acest gest al său pe mulţi oameni.

Mai târziu, a întemeiat Mănăstirea Sionului şi a devenit arhiepiscopul slăvitei cetăţi Mira (aflată acum pe teritoriul Turciei), devenind astfel oglinda turmei sale prin toate faptele cele bune şi model credincioşilor, după cum zice Apostolul: ,,Cu cuvântul, cu viaţa, cu dragostea, cu credinţa, cu duhul şi cu curăţia.”
La primul sinod ecumenic ţinut la Niceea, în anul 325, Sfântul Nicolae a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei.

Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.

Sfântul Nicolae, unul din cei trei sute opsprezece Sfinţi Părinţi prezenţi la acest sinod, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserică, cu mare vitejie a stat împotriva hulelor lui Arie şi i-a dat ereticului chiar o palmă. Sfântul ca un priceput lucrător al ariei lui Hristos, a umplut astfel cu roduri bune hambarul cel duhovnicesc, iar pleava vicleşugului nălucitor şi ereticesc a vânturat-o şi a aruncat-o departe de grâul Domnului, fiind numit astfel de Sfânta Biserică ,,lopată” care vântură învăţăturile lui Arie ca pleava, fiind astfel cu adevărat lumina lumii şi sarea pământului, viaţa lui fiind luminată, iar cuvântul lui dres cu sarea înţelepciunii.

Să ne dorim să devenim, „ucenicii” Sfântului Nicolae

Aşa cum este scris în Vieţile Sfinţilor din luna decembrie, „multe, mari şi preaslăvite minuni a făcut Sfîntul Nicolae, acest mare plăcut al lui Dumnezeu, pe uscat şi pe mare, ajutând celor ce erau în primejdii, izbăvind de înecare şi scoţându-i din adâncul mării la uscat; răpindu-i din robie şi aducându-i la casele lor; izbăvind din legături şi din temniţe, apărând de tăierea de sabie şi scăpând de la moarte, apoi multora le-a dat tămăduiri: orbilor, vedere; şchiopilor, umblare; surzilor, auz; muţilor, grai.

Pe mulţi, din cei ce pătimeau în sărăcia cea mai mare, i-a îmbogăţit, iar celor flămânzi le-a dat hrană.

Şi la toată nevoia, s-a arătat gata ajutător, apărător cald, grabnic folositor şi sprijinitor; iar acum, asemenea, ajută pe cei ce-l cheamă şi din primejdii îi izbăveşte. Ale cărui minuni precum este cu neputinţă a le număra, tot aşa cu anevoie este a le descrie. Pe acest mare făcător de minuni îl ştie Răsăritul şi Apusul, şi toţi creştinii cunosc nenumăratele lui minuni. Deci, să se slăvească printr-însul Dumnezeu Cel Unul în Treime lăudat: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Căruia se cuvine laudă în veci.”

Cea mai cunoscută poveste despre Sfântul Nicolae este aceea, că a ajutat trei fete harnice, dar sărace, să se mărite. El a lăsat fiecăreia, timp de trei ani la rând, câte o punguţă cu aur, noaptea, în şosete, drept zestre.

Părintele Bogdan Teleanu ne spune că, drept urmare a gestului de bunăvoinţă al Sfântul Nicolae manifestat faţă de fetele bogatului sărăcit, cadoul, a fost cel care s-a impus drept emblemă a sărbătorilor de iarnă, în special a Sfântului Nicolae şi a Naşterii Domnului. Copiii tuturor ţărilor creştine au fost învăţaţi, că în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sfântul Nicolae vine şi le încarcă galoşii, bocanci, cizmuliţele sau şosetele aşezate la uşă, lângă şemineu sau lângă geam, cu dulciuri, fructe, jucării sau daruri din ce în ce mai costisitoare.

Obiceiul ca Moş Nicolae să aducă daruri celor cuminţi are la bază faptul că Sfântul Nicolae şi-a petrecut viaţa îngrijind de cei necăjiţi, dedicându-se celor săraci, făcând daruri, donaţii şi minuni.

Sfântul Nicolae este milos faţă de cei amărâţi, prigoniţi de sărăcie, faţă de văduve şi orfani, el aducând daruri de bani tuturor celor oropsiţi. Sfântul Nicolae întruchipează, aşadar, icoana bunătăţii şi dăruirii.
El este pentru noi un exemplu de milostivire, ce merită a fi urmat! Iubeşte-ţi, respectă-ţi şi ajută-ţi aproapele, căci generozitatea îţi va fi răsplătită, fiindcă în Rai se ţine seama de ce ai dăruit pe pământ, iată secretul vieţii veşnice pe care Sfântul Mare Ierarh Nicolae îl ştia, el toată viaţa a dăruit, având o inimă nobilă şi milostivă.

Aşa cum a spus şi Pr. Petru Munteanu, „Sfântul Ierarh Nicolae are nevoie de cât mai mulți ucenici, care să fie următorii lui.

Ştim din viaţa Sfântului Nicolae, că a fost următor Mântuitorului Iisus Hristos”. Să încercăm şi noi să dăruim mai multă iubire în jurul nostru, să facem cât mai multe fapte ale milei trupeşti şi sufleteşti, care să aducă un strop de bucurie în inimile semenilor noştri şi care să ne umple „trăistuţa” noastră cu monede de schimb pentru mulţimea păcatelor noastre, „trăistuţă” cu care ne vom prezenta în faţa Tronului Sfintei Treimi, la Judecata viitoare.

E atâta nevoie de iubire necondiţionată în jurul nostru!

Sunt multe lipsuri şi nevoi în sânul multor familii, e multă suferinţă, care trebuie vindecată cu compasiune, cu milostivire, cu solidaritate, cu prietenie sinceră şi curată. Dacă lumea se îmbogăţeşte în nevoi şi suferinţă, cu atât mai mult e necesar, ca noi, fiii lui Dumnezeu, să avem inima bogată în sentimente de compasiune şi iubire, cu atât mai mult e necesar, ca viaţa noastră să fie bogată în fapte ale milosteniei trupeşti şi sufleteşti.

Să adunăm, aşadar, şi noi suferinţa semenilor noştri, cum o aduna Sfântul Nicolae de la aproapele Său, sporindu-i focul iubirii Sale de oameni, aşa cum a spus şi Părintele Arsenie Boca: „Suferinţa şi iubirea se cresc în progresie una pe alta.

Aşa se face că inima lui era mare în care se revărsau toate lacrimile şi durerile pământului îşi găseau alinare. Cred că aceasta este taina «luminătorilor lumii». De fapt toate minunile pe care le-a făcut Dumnezeu oamenilor, după mutarea Sfântului nu au altă explicaţie, decât că sunt un răspuns pe care l-a dat Dumnezeu pentru iubirea lor de marele ierarh. Căci Dumnezeu este făcătorul de minuni în Sfinţii Săi, indiferent dacă sunt în lumea aceasta sau nu.

Dar, marea minune şi din ce în ce mai rară între oameni este tocmai această lumină a inimii, căreia Dumnezeu nu-i poate pune hotar mormântul. De aceea, Dumnezeu o laudă cu fapte mai presus de fire, cinstind cu ele pomenirea iubiţilor Săi, iubitori de oameni sfinţi. Dumnezeu o laudă cu fapte mai presus de fire. Să o lăudăm şi noi măcar cu vorba.”

Să nu uităm, că: „dar din dar se face Rai”
„Dăruind vom dobândi”, să conştientizăm că e minunat să dăruieşti, fiindcă „darul iubirii înveşmântat în orice formă, devine şi un dar al vindecării, atât pentru cel care îl oferă, cât şi pentru cel care îl primeşte”. (Pr. Petru Munteanu). Şi tot Pr. Munteanu, a spus aşa de frumos, odată: „Când primim daruri, ni se umplu braţele, dar când dăruim, ni se umple inima.”

Să dăruim şi noi, ca Sfântul Nicolae, din toate ale noastre, cu care am fost binecuvântaţi de Bunul Dumnezeu, ca să ni se umple inima de bucurie sfântă, de bucuria că am putut fi de folos unui semen aflat într-o suferinţă, de bucuria dăruirii necondiţionate. Omul cu sufletul înveșmântat în haina generozității,/ E un om cu sufletul mângâiat de divina aripă a bunătății./ E un om cu inima – ocean infinit de iubire necondiționată -/ E un om ce va dărui cu sinceră bucurie, în viața lui toată,/ Ca să înmulțească comuniunea și fericirea, peste tot în jurul lui,/ Ca să alunge departe, zgârcenia, nepăsarea și urâțenia egoismului./ Generozitatea e sinonimă cu căldura și frumusețea sufletească,/ Cu compasiunea, dăruirea necondiționată, cu lumina îngerească./ Fericiți sunt cei ce când primesc daruri își umplu brațele trupești,/ Dar când dăruiesc cu generozitate, își umplu brațele sufletești./ Își umplu întreaga ființă cu bucuria intensă a dăruirii./ Își umplu întreaga ființă cu frumusețea comuniunii./ Își umplu întreaga ființă cu lumina neînserată a iubirii/ Ce își are rădăcina în Hristos – Izvor de generozitate infinită -/ Izvor de iubire necondiționată, iubire răstignită și înviată.

Să ne rugăm, aşadar, Bunului Dumnezeu, să ne ajute să devenim „ucenici” ai Sfântului Nicolae, cu inimă bună şi milostivă, să ne rugăm să fim o lumină următoare a Acestuia, pentru a împrăştia în jurul nostru doar iubire şi bucurie! Amin!

Cristina Toma

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Tags: , ,