Stiri »

1 decembrie 2019 – 18:56 | Comentariile sunt închise pentru Hai cu noi nr. 70 noiembrie 201921 views

Share000

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole, Cateheză

Satul meu natal – centrul lumii mele interioare

Submitted by on 1 decembrie 2019 – 20:08No Comment | 3 views

Satul meu natal – centrul lumii mele interioare

Satul românesc este locul desprins din Rai. Totul este înconjurat de mireasma tradițională a vremurilor.

Satul este locul primelor amintiri, năzbâtii și emoții pe care le-ai trăit.

Viața la țară era frumoasă, niciodată nu te plictiseai. Când nu aveau școală, copiii îi ajutau pe părinți la treburile câmpului. În fiecare duminică mergeau la biserică că li se spunea că părintele făcea prezența și dacă nu aveau o scuză bună și credibilă, „o luau”. Dar ei fiind „credincioși”, alergau, făcând maraton în curtea bisericii. De câte ori îi punea mama la postit, aceștia nu comentau știind că vor primi o bucățică de ciocolată care pe atunci era o comoară. Dacă aveai frați mai mici, ce ghinion aveai, trebuia să-i supraveghezi cât timp erau părinții la iarmaroc. Sărbătorile erau momente de neuitat-mirosul cozonacilor cu nucă scoși din cuptor, mielul de Paște și alte mirosuri care au marcat copilăria multor generații. Vai! De obrăznicii nici nu mai vorbesc, toți au auzit de furtul merelor de la vecini, al zăhărului și al dulceții din cămară. Când se descoperea sau aflau părinții, te aștepta o bătaie de nu te vedeai dar, tu, „ascultător” cum erai, tot mai făceai. Hainele le luai mai mari ca să fie bune și la anu’.
Anii au trecut, vremurile și generațiile s-au schimbat. Copiii din secolul douăzeci și unu sunt mai interesați de viitor uitând trecutul. Unele tradiții s-au pierdut fiindcă nu mai sunt „la modă” în rândul tinerilor de la oraș. De Crăciun adolescenții își doresc telefoane de sute de mii de lei pe când părinții lor își doreau o portocală sau nimic că doar era scumpă și nu toți își permiteau. Of… puțini tineri vezi acum la biserica de lemn! Acum hainele sunt de firmă ca să pari cool. Oamenii s-au schimbat mai mult în rău decât în bine. Bârfa, invidia și ura i-au cuprins. Ulițele sunt acum goale, fără râsete sau zumzete vesele.
Vacanța la bunici nu mai este cerută, ci vacanțe în țări exotice. Aceștia nu știu cât de mult se rugau copiii de părinți să-i lase să meargă la bunici. Dar ce știu ei, lucruri învechite care au rămas într-o carte veche în care s-a depus praf. Foarte puțini o deschid. Dar în sat bătrânii peste care au trecut vremuri grele încearcă să păstreze tradițiile și portul.

Maria Pricop, Clasa a VI–a A,
Colegiul Național „Mihail Sadoveanu” Pașcani

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0