Stiri »

1 decembrie 2019 – 18:56 | Comentariile sunt închise pentru Hai cu noi nr. 70 noiembrie 201936 views

Share000

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole, Cateheză

Sfânta spovedanie

Submitted by on 31 martie 2019 – 12:02No Comment | 211 views

Sfânta spovedanie

Una dintre marile datorii duhovniceşti ale creştinilor este mărturisirea păcatelor. Trebuie să ştim mai întâi că toţi greşim înaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, alţii mai puţin, şi nimeni nu este fără de păcat. Acest lucru ni-l arată Sfânta Scriptură, care zice: Toţi multe greşim. Iar de vom zice că păcat nu avem, pe noi înşine ne înşelăm şi adevărul nu este în noi; iar dacă ne vom mărturisi păcatele, credincios şi drept este Dumnezeu, ca să ne ierte nouă păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată întinăciunea şi nedreptatea.


Taina Mărturisirii sau a Spovedaniei cuprinde patru părţi. Prima parte este durerea inimii pentru păcate. Să-mi pară rău şi să plâng pentru păcatul prin care am supărat pe Dumnezeu. A doua este spovedania prin grai viu la duhovnic. A treia este facerea canonului. A patra parte, cheia Sfintei Spovedanii, este dezlegarea păcatelor, prin punerea mâinilor preotului pe capul credinciosului. Aceasta se numeşte epicleza duhovniciei, adică venirea Duhului Sfânt peste capul celui ce s-a mărturisit curat. Că nu se poate încheia Taina Sfintei Spovedanii, decât atunci când a pus preotul mâna pe capul celui ce se mărturiseşte şi i-a citit rugăciunea de dezlegare. Dar preotul nu poate dezlega la Spovedanie decât ce i s-a spus. Iar dacă cineva are vreo rezervă şi ţine vreun păcat nespus, toate păcatele le are îndoite, pentru că a crezut că Dumnezeu nu ştie ce a făcut.

Sfânta spovedanie
O spovedanie trebuie să împlinească următoarele condiţii:
1. Spovedania trebuie să se facă înaintea duhovnicului. Deci, eu când mă duc la spovedanie înaintea preotului, mă duc în faţa lui Dumnezeu. Preotul este un simplu martor. În ziua judecăţii el atât poate spune, cât i-am spus eu. Ce nu i-am spus, nu-i dezlegat nici pe pământ, nici în cer. Dar eu, dacă m-am dus la spovedanie şi i-am spus toate şi preotul mi-a făcut dezlegare cu mâinile pe cap, eu sunt dezlegat. Nu aţi auzit în Evanghelie? A suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; cărora le veţi ţine păcatele, ţinute vor fi şi cărora le veţi ierta, iertate vor fi, şi orice veţi dezlega voi pe pământ, va fi dezlegat şi în cer…

2. Spovedania trebuie să fie completă şi să nu se ascundă nimic din cele făptuite. Dar ca să ţii minte şi să faci o mărturisire întreagă, nu te duce cu ochii legaţi la preot, căci diavolul îţi ia mintea şi uiţi. Cu o săptămână sau două înainte, stai liniştit într-o cameră, ia-ţi un caiet şi scrie toate păcatele tale din copilărie, sau de la ultima spovedanie. Ce păcate ai pe conştiinţă, de când erai copil mic; când erai de cinci ani, când erai de şapte ani, când erai în clasa întâi la şcoală, când erai în clasa a doua, când erai într-a noua, când erai fată mare sau flăcău, înainte de căsătorie sau după căsătorie, când erai militar. Scrie, că şi diavolul a scris. Avem contabil bun, îngerul rău, pe umărul stâng, care scrie tot.

3. Spovedania trebuie făcută de bună voie, după mărturia Duhului Sfânt, Care zice: şi din voia mea mă voi mărturisi Lui.
4. Spovedania să fie făcută cu umilinţă, căci inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
5. Spovedania să nu fie prihănitoare, adică să nu dăm vina pe nimeni, nici pe oameni, nici pe vreo altă zidire a lui Dumnezeu, nici chiar pe diavoli. La spovedanie numai pe noi să ne învinuim şi să ne prihănim, cum zice Sfântul Ioan Scărarul: „A mea este buba, a mea este rana; dintru a mea lenevire s-a făcut, iar nu dintr-a altuia”.

6. Spovedania se cuvine să fie dreaptă, adică să spui adevărul; spune cum ai făcut toate, fără ruşine. Isus Sirah zice: Este ruşine care aduce păcat şi este ruşine care aduce slavă şi har. Ruşinea aceasta pe care o suferi la spovedanie te scuteşte pe tine de ruşinea aceea pe care o vom suferi cu toţii în ziua cea înfricoşată a Judecăţii lui Dumnezeu.

7. Spovedania să fie hotărâtoare. Să luăm înaintea duhovnicului o mare hotărâre de a nu mai păcătui, ajutându-ne nouă dumnezeiescul har, şi să voim mai bine a muri de mii de ori decât a mai păcătui de acum înainte cu voinţa noastră. Sfântul Vasile cel Mare zice: „Nu se foloseşte de mărturisire, nici se mărturiseşte, cel ce zice la spovedanie numai că a greşit, însă rămâne iarăşi în păcat şi nu-l urăşte”. Toată pocăinţa ta întru aceasta constă, să te hotărăşti a-ţi schimba viaţa.

Sub îndrumarea domnului Gheorghe Măriuța

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Tags: ,