Stiri »

6 noiembrie 2020 – 18:20 | Comentariile sunt închise pentru Hai cu noi nr. 81, octombrie 202044 views

Share
Facebook
0
Twitter

Linkedin

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole, Cateheză

Sfântul Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul

Submitted by on 11 septembrie 2020 – 12:29No Comment | 61 views

Sfântul Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul

Sfântul Ilie era fiul lui Sovac, din seminţia lui Aaron. Este considerat „cel mai mare între proroci, mustrător al împăraţilor celor fărădelege şi pedepsitor al prorocilor mincinoşi, făcător de minuni şi râvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus şi cerul i-a dat ascultare”. Toată viața Sfântului Ilie a fost mistuită de focul dragostei și al slujirii, al râvnei pentru adevăratul Dumnezeu.
Prenumele Ilie, cu foarte multele lui variante, este printre cele mai răspândite, datorită faptului că sărbătorirea proorocului Ilie are loc în timpul de vârf al lucrărilor de seceriş şi numele lui este legat de două elemente foarte importante în aceste lucrări: focul şi apa.
La rostirea fiecăruia dintre aceste nume, creştinul îşi aminteşte crezul pe care proorocul Ilie l-a trăit şi l-a apărat: „Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta. Cuvintele acestea, pe care ţi le spun eu astăzi, să le ai în inima ta şi în sufletul tău; să le întipăreşti în sufletele fiilor tăi şi să vorbeşti de ele când şezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci şi când te scoli...” (Deut VI,4–7)
Sfântul Ilie este considerat a fi patronul ploii, norilor, fulgerelor, tunetelor și vânturilor, după ce prin rugăciunile sale a adus ploaia peste poporul lui Israel după trei ani și jumătate de secetă cumplită.
Predica părintelui Munteanu Petru a fost ascultată de către enoriașii Parohiei „Afinții Arhangheli” Săvinești cu multă smerenie, cu ocazia sărbătorii  Sfîntului Proroc Ilie Tesviteanul:
„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin!
Iubiți credincioși și credincioase, mulțumim Bunului Dumnezeu, Care ne-a ajutat să ajungem astăzi la Sfânta Biserică. Suntem într-o zi de sărbătoare, suntem la sărbătoarea Sfântului Mare Prooroc Ilie Tesviteanul. Suntem la Sfânta Biserică, trăim bucuria sărbătorii Sfântului Ilie Tesviteanul. Sfântul Mare Prooroc Ilie Trsviteanul este cel care a fost răpit de Dumnezeu la Cer, pentru că a fost iubit de El. Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul nu a cunoscut moartea, și după învățătura Sfintei noastre Biserici, el este cel care va să vină împreună, pregătind calea Judecății, care va să vină. Pe Muntele Tabor el este împreună cu Moise, strălucitor și-l arată lumii pe Mântuitorul Iisus Hristos și iată, prin glasul Sfintei Evanghelii de astăzi, Mântuitorul îl amintește într-un moment deosebit de important, moment pe care Mântuitorul amintindu-l ar dori să-l punem și la inima noastră. Deci spune Cartea Vechiului Testament că Ilie, în vremea lui Ahab, cel care lepădase credința în Dumnezeul Cel Viu și unic, Iahve, trecând prin influența soției sale, regina Izabela, să slujească preoților idolatri, păgâni, lui Baal și altora împreună, ne spune că Prorocul Ilie Tesviteanul s-a înfățișat în fața regelui Ahab și i-a zis că va fi încuiat cerul trei ani și șase luni, pentru ca să se arate puterea Dumnezeului celui Viu. Știm cu toții Cartea Regilor, care explică atât de frumos această perioadă și viața Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, dar Mântuitorul accentuează în cuvântul Său, iată, un eveniment petrecut când Prorocul Ilie Tesviteanul merge la o văduvă din Sarepta Sidonului, în perioada când era foamete mare și ne spune Sfânta Scriptură că această văduvă care avea un sigur copil, adunase într-un căuș ultima porție de făină și ea și-a zis în sine,  înainte de a bate Prorocul Ilie la ușa ei: «voi împleti această, voi frământa această porție cu lacrimile mele, voi mânca eu și copilul meu, iar apoi voi muri». Și aude o bătaie în ușă, spune Cartea Regilor, și un necunoscut îi cere pâine, ea care dospea ultima ei frământătură. Dar fiind încrezătoare în Dumnezeu, și-n lucrarea Lui, și nevrând, nedorind să calce poruncile lui Dumnezeu, această femeie văduvă, spune și Mântuitorul, a rupt din puținul ei, și a dat unui străin. Și spune Sfânta Carte că atât timp cât a stat Ilie în casa acestei femei, nu s-a împuținat untdelemnul și făina, din casa ei. Pentru că Dumnezeu a văzut milostivenia ei și a primit-o. Și a binecuvântat casa ei. De ce Mântuitorul Iisus Hristos povestește această întâmplare și ne-o spune nouă, prin glasul Sfintei Sale Evanghelii? Pentru că, de fapt, El a venit pe pământ tocmai pentru ca să ne vindece pe noi, de rănile păcatului și ale morții și să ne învețe pe noi să trăim în iubire față de Dumnezeu și-n încredere în ajutorul lui Dumnezeu. Deseori, noi ne facem diverse proiecte și e bine să le facem, proiecte sociale, economice, avem planuri cu copiii noștri, cu nepoții noștri, mergem la bancă, facem credite și împrumuturi, însă ne spune, iată, Sfânta Evanghelie de astăzi că este bine să adăugăm la ecuația vieții noastre această încredere în ajutorul lui Dumnezeu sau voia sau planul lui Dumnezeu, care depășește voința și planul nostru. Ne spune Sfânta Scriptură și Sfânta Evanghelie de astăzi cât de important este să trăim cu încredere și să-mplinim Cuvântul lui Dumnezeu. Există o vorbă care spune așa, la început dai din ce ai, dar când trăiești în iubire față de Dumnezeu, vei da din ceea ce ești. La început dai din ceea ce ai, dar fiind în iubire față de Dumnezeu și încredere în ajutorul Lui, vei da din ceea ce ești. Și dând din ceea ce ești tu, devii o binecuvântare, un vestitor al încrederii în iubirea, al iubirii lui Dumnezeu. A fost la noi, aici, un credincios, era destul de încercat la servici, colegii săi, deși era foarte vrednic și muncitor, îl invidiau într-un fel sau altul și-i făceau zile fripte, șicane, el lucra pe proiectări, erau proiecte unde trebuia să fie foarte atent, aveau termene limită și nu este ca la alte servicii, unde mergi 8 ore. Trebuie să termini proiectul și lucra până seara târziu. Și a venit la noi, la Biserică și a zis: «Părinte, știți, am auzit cuvântul Sfintei Evanghelii care ne-a îndemnat prin glasul Sfintei Scripturi și cuvintele Sfinției Voastre să fim buni și să lăsăm de la noi. Și vreau să vă zic că era târziu, seară, încheiasem proiectul meu și colegii mei, care mă șicanau, era târziu, mi-au cerut, unul dintre ei, în special mi-a cerut ajutorul. Eram nemâncat, eram obosit, știam că soția-și face griji, de ce întârzii, de ce n-ajung acasă și totuși am rămas cu ei, ca să lucrez cu ei, până târziu, spre noapte. Și am venit să vă mulțumesc, pentru că plecând de la servici, am avut o bucurie pe care n-am trăit-o vreodată, bucuria de a fi util și a ajuta pe alții, într-un mod voluntar, într-un mod în care mărturisești încrederea și iubirea lui Dumnezeu». Ei bine, aceasta ne învață glasul Sfintei Evanghelii de astăzi, ne învață că dincolo de proiectele noastre, de căușul nostru de făină, de gândul nostru, de grijile noastre mari, să așezăm în ecuația vieții noastre încrederea și iubirea, în ajutorul lui Dumnezeu. Încrederea mărturisită și iubirea prin milostenie sau milostivire. Sfânta noastră Biserică vorbește că milostenia sau milostivirea noastră îmbracă diverse haine sau diverse veșminte, iar în special, milostenia sau milostivirea este o manifestare a noastră față de celălalt, mărturisind iubirea noastră față de Dumnezeu, încrederea în ajutorul Lui. Iată de ce, Mântuitorul pomenește pe Prorocul Ilie și pe această femeia care prin milostivenia ei a deschis Poarta Cerului în casa ei. Prin ultima ei bucățică de pâine. Și prin ultima ei speranță dată unui străin, Dumnezeu i-a deschis Calea spre Cer. Iubiți credincioși și credincioase, noi astăzi, tot la fel, facem milostenie, ne adunăm, ne-am adunat astăzi la Biserică să aducem prinoase, pomana pentru cei adormiți. Un colac, o bucată de pâine. Mulți în zilele noastre se întreabă de ce oare Biserica noastră mai face așa ceva, că sunt biserici care zic că nu este cazul să mai facem pomenire, ce, mai mănâncă morții? Ce rost are să mergi cu lumânare și cu colac la Sfânta Biserică, ce rost are să mai mergi la mormânt, de ce să te mai rogi pentru cineva care a plecat? Ei bine, Biserica spune după glasul Sfintei Evanghelii că ultima poartă care se deschide sau poarta care ne va judeca pe noi este poarta milostivirii sau milosteniei, iar noi, dând ceva de pomană, spre pomenirea celor repausați, plecați din mijlocul nostru, manifestăm o iubire și-o recunoștință față de ei și învățăm un lucru foarte important, învățăm să fim milostivi și darnici, într-o lume care este din ce în ce mai rece, într-o lume care este din ce în ce mai depărtată unul față de altul și față de bunul Dumnezeu. Iată de ce, astăzi, trăim într-un mod tainic, într-un mod de rugăciune, prin milostenia pe care o facem, prin pomenirea pentru cei adormiți, rupem dintr-un căuș de făină și dăm unui străin, dăm celui de lângă noi și spunem: «Să fie de sufletul și spre pomenirea celor din neamul nostru și din casa noastră». Rugăm, dar, ca milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă încrederea puternică și statornică în ajutorul Lui să trăim viața cu Dumnezeu, să înțelegem că doar prin milostenie trăim iubirea de Dumnezeu și iubirea față de semeni și doar omul milostiv este fericit, doar omul milostiv mărturisește iubirea lui Hristos. Astăzi, peste 190000 de cetățeni români își serbează patronul, pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul. Poporul nostru românesc l-a iubit și-l iubește pe Sfântul Proroc Ilie  Tesviteanul. Este socotit un protector, pentru că a luat învățătura aceasta și noi fiind milostivi, ca românii, în esența noastră, în ADN-ul nostru stă milostivenia. Nu poți să fii rău ca român decât dacă nu mai trăiești biserica și din această stare a milosteniei ne-am legat să-l iubim mult pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, s-au înălțat troițe, avem troițe în parohie, sunt biserici cu hramul său și peste      120000 de români îl cinstesc cu evlavie și pioșenie pe cel care deschide cerurile, cel care ne apără și cel care este și va să fie vestitorul Venirii lui Hristos. Rugăm, dar, ca milostivul Dumnezeu să binecuvânteze pe cei care poartă acest frumos nume, el este un nume foarte puternic, el spune doar Dumnezeu și Dumnezeu ne ajută și ne miluiește, în traducere ebraică. Este un nume puternic și cei care poartă acest nume sunt binecuvântați de Dumnezeu, dacă merg pe calea Domnului, cu puterea lui Ilie. Ne-am bucura ca să avem cât mai mulți trăitori și mărturisitori ai lui Hristos, purtători de acest minunat nume, și ne-am bucura ca dacă mame sunt însărcinate cu prunci, decât să dea nume franțuzești sau americane de foiletoane sau filme artistice, pe acest nume să-l pună la căpătâi, pentru că este un nume binecuvântat de Dumnezeu. Bunul Dumnezeu să primească jertfa pe care, iată, astăzi o aduceți spre pomenirea celor adormiți, să vă binecuvânteze milostenia dată în numele lui Hristos și este bine să trăim această milostenie, este bine să trăim această bunătate, este bine să reacționăm față de ceea ce spre noi suntem împinși astăzi, spre răceală, spre invidie, spre egoism, spre răutate, spre bârfă, spre uitare de Dumnezeu și spre uitare de semeni și dacă e milostenie și cu milostenie intrăm în izvorul sau ne afundăm în apa milostivirii care este Dumnezeu, dăruitorul nostru, Amin!”

La sfârşitul vieţii, printr-o minune, Dumnezeu l-a ridicat pe Sfântul Ilie cu trupul la cer, într-un car de foc, sub ochii uimiţi ai ucenicului său, Elisei.
În icoane, cel mai adesea, Sfântul Ilie este reprezentat fie la intrarea peşterii sale, însoţit de corbul trimis să îl hrănească, fie în carul de foc cu care a fost răpit la cer, cu Elisei, ca martor şi urmaş al său.
 Trebuie să dăm o mare importanță milosteniei cum a facut văduva din Sarepta Sidonului; trebuie să luptam împotriva păcatului lăcomiei; trebuie să-i cinstim în mod special pe aleșii și slujitorii Domnului, cum a procedat tot această văduvă.
Prorocul Ilie ne dă o lecţie profundă de viaţă duhovnicească, demonstrându-ne faptul că atunci când credinţa este puternică, omul poate muta şi munţii, când omul are dragoste adevărată poate schimba lumea, iar atunci când rugăciunea este făcută cu suflet curat şi cu râvnă poate mişca mâna lui Dumnezeu. Ilie face o demonstraţie pe viu că există un singur Dumnezeu adevărat şi o singură credinţă adevărată şi, oricât ne-am strădui noi, oamenii, aceasta nu e o invenţie a omului, ci una lăsată, primită de la Dumnezeu, este un dar al lui Dumnezeu.
Nu trebuie să uităm că Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul este considerat de către poporul român și Armata Română, ca ocrotitor al Forțelor Aeriene Române, precum și a Aviației Civile; este bine să-l avem pe Sfântul Ilie mijlocitor în rugăciune între noi și Dumnezeu, aducându-i imne de laudă, zicând: „Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și Înaintemergător al celei de A Doua Veniri a lui Hristos!” Amin.

Pages: 1 2