Sfântul Vasile cel Mare- ocrotitorul celor bolnavi și săraci (1 ianuarie)
„În tot pământul s-a răspândit vestirea ta, că acela a primit cuvântul tău, prin care, cu Dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor în fiinţă ai lămurit şi ai pus rânduială în obiceiurile oamenilor. Părinte cuvioase, preoţie împărătească, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.” (Tropar, glasul 1)
Sf. Vasile este serbat pe data de 1 ianuarie şi de asemenea, pe 30 ianuarie împreună cu Sf. Ioan Gură de Aur (Chrysostom) şi Sf. Grigore (Nazianzus) (Sfinţii Trei Ierarhi – sărbatoare hotărâtă în 1081 de către Ioan Patriarhul Constantinopolului în memoria acestor trei mari sfinţi şi teologi ortodocşi).
Sf. Vasile, episcopul Cezareii, este unul dintre cei mai importanţi Părinţi ai Bisericii Ortodoxe şi unul dintre cei mai mari teologi creştini.
S-a născut în anul 330 într-o familie evlavioasă la Cezareea Capadociei. Pe mama sa o chema Emilia, iar pe tatăl său Vasile. A făcut parte dintr-o familie cu 10 copii, dintre care 3 vor deveni episcopi: Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nyssa şi Sf. Petru de Sevasta. Cinci dintre ei vor deveni monahi: cei 3 episcopi, Macrina cea Tânără şi Naocratios; iar 6 vor deveni sfinţi: cei 3 episcopi, Macrina cea Tânără, Macrina cea Bătrână (bunica Sf. Vasile) şi Emilia (mama Sf. Vasile). Macrina cea bătrână a fost ucenica Sf. Grigorie Taumaturgul.
Sf. Vasile a studiat la Cezarea şi la Constantinopol şi Atena, remarcându-se încă de tânăr prin profunde cunoştinţe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină şi retorică. La Atena a legat o strânsă prietenie cu Grigore de Nazianz, care a fost întotdeauna impresionat de inteligenţa şi spiritul său profund. Sf. Vasile a devenit apoi un strălucit profesor în Neocezarea.
Sub influenţa sorei sale Macrina, Vasile se apropie mai mult de biserică, iar episcopul Cezareii, Dianius, care îl aprecia deosebit de mult, îl încurajează să accepte o slujbă bisericească. În căutarea căilor spre perfecţiune, Vasile vizitează multe mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina şi Mesopotamia. La întoarcerea în Pont, el înfiinţează o mănăstire pe malul Iris-ului. Scrierile sale din acea perioadă pun bazele vieţii monahale sistematice şi de aceea Sf. Vasile este considerat părintele monahismului oriental.
După moartea lui Dianius, Eusebius devine episcop şi la rândul său, încearcă să-l convingă pe Vasile să devină preot, şi în cele din urmă îi oferă o înaltă slujbă în cadrul episcopiei, care îi dă ocazia să-şi arate în plenitudine deosebitele sale calităţi spirituale şi intelectuale. În acest timp , Sf. Vasile exercită o mare influenţă atât în rândul conducătorilor imperiului cât şi al populaţiei şi clerului.
El începe o aprigă polemică împotriva arianismului şi a altor mişcări eretice. La 14 iunie 370, Sf. Vasile este ales episcop al Cezareii,
cel mai important susţinător al său fiind Grigore Nazianzus. În această înaltă funcţie, el era totodată Mitropolit al Capadociei şi Exarh al Pontului, autoritatea sa întinzîndu-se între Balcani, Mediterană, Marea Egee şi până la Eufrat. El a depus un enorm efort la organizarea bisericii şi a luptat pentru drepturile clerului, totodată punând un mare accent pe temeinica pregătire canonică şi spirituală a preoţilor.
O mare atenţie a acordat Sf. Vasile păturii sărace şi a celor oprimaţi, iniţiind nenumărate acte de caritate. Începând din anul 373, o serie de evenimente întristează viaţa sa, începând cu moartea fratelui său Grigore şi ruptura cu Grigore Nazianzus. La acestea se adaugă situaţia generală din Imperiul Roman şi atacurile goţilor. Sf. Vasile moare în anul 379, iar la înmormântarea sa participă un imens număr de creştini, evrei, păgâni, localnici şi străini, ca dovadă a marii sale popularităţi.
Scrierile sale au o mare importanţă teologică şi au fost traduse pe tot globul. Sf. Vasile a scris cîteva cărţi împotriva lui Eunomius şi a arianismului în general, în care apără teza Trinităţii. În „De Spiritu Sancto”, Sf. Vasile tratează chestiunea Sfântului Duh şi combate anumite mişcări din Macedonia care negau existenţa Duhului Sfânt. El a scris, de asemenea, un mare număr de lucrări exegetice despre Psalmi, Isaia şi Iov, 24 de predici şi a ţinut multe discursuri. Alteimportante scrieri ale sale sunt: Regulile Monahale, Moralele, Despre Judecata lui Dumnezeu, Despre Religie şi 366 de epistole, multe cu caracter dogmatic iar altele apologetice.
Alte importante scrieri sunt: Liturghia Sf. Vasile cel Mare şi Molitfele Sfântului Vasile cel Mare.
Diac. Dimitriu Sîrghie Daniel- Parohia „Înălțarea Domnului”-Pașcani
Tags: Centrul de Servicii Sociale Samariteanul Milostiv, Centrul Social „Popasul Iubirii Milostive” Săvineşti, Diac. Dimitriu Sîrghie Daniel- Parohia „Înălțarea Domnului”-Pașcani, Dumnezeu, Fundaţia Solidaritate şi Speranţă filiala Săvineşti, Parintele Munteanu Petru, Parohia Sfintii Voievozi Savinesti, Pr. Petru Munteanu, preot Petru Munteanu, Sfântul Vasile cel Mare- ocrotitorul celor bolnavi și săraci (1 ianuarie)
