Stiri »

16 septembrie 2020 – 12:04 | Comentariile sunt închise pentru Buletin Parohial nr. 79 pe august 202011 views

Share
Facebook
0
Twitter

Linkedin

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole

Soţul şi soţia nu sunt cununaţi, trăiesc în păcat. Poate ar trebui să nu mai împlinească poruncile Domnului, că oricum nu vor fi iertaţi?!

Submitted by on 5 mai 2016 – 12:01No Comment | 711 views

Nu, trebuie să le împlinească mai mult ca oricând. De obicei, acela dintre soţi care crede primul se roagă stăruitor şi pentru celălalt. Va rosti de 50 de ori „Născătoare de Dumnezeu…” şi o va ruga pe Maica Domnului să-i dăruiască părţii necredincioase a familiei credinţă şi putere de pocăinţă.
download (2) Ştiu din experienţă că soţiile care se rugau mult pentru soţii necredincioşi le-au fost acestora exemplu ziditor. Apostolul Pavel le scrie corintenilor: „căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă” (I Corinteni 7,14). Soţul vede exemplul de viaţă creştină al soţiei şi, ulterior, va face la fel, se va îndrepta către Dumnezeu.
Soţul poate fi pomenit atunci când citim Psaltirea, dar şi la biserică, când ne rugăm. Domnul spune: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide” (Matei 7, 7). Domnul nu părăseşte pe nimeni, căci vrea mântuirea tuturor. Iar cei necununaţi trebuie să se roage cu atât mai mult.
De la ce vârstă poţi participa la Taina Sfântului Maslu?
Apostolul Iacov spune: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului” (Iacov 5, 14). Domnul îl va vindeca pe cel bolnav, îi va vindeca sufletul. Şi, dacă Domnul vrea, va fi vindecat şi trupul. Taina Maslului este pentru cei bolnavi şi pentru cei neputincioşi, care nu-şi amintesc toate păcatele. În cazul în care copilul este sănătos şi îşi conştientizează păcatele nu trebuie să participe la Sfântul Maslu.
Pentru cine spune arhiereul , “Axios!” la hirotonie?
Episcopul spune „Axios!” atunci când hirotoneşte pe cineva ca preot sau ca diacon. În primele secole, păstorii comunităţii erau aleşi de popor, iar alesul era adus în faţa episcopului, care îl chestiona cu privire la credinţă şi, dacă îl considera demn de preoţie, îl hirotonea, rostind „Axios!” – „Vrednic este”! Astfel, episcopul mărturisea în faţa poporului că alesul era demn de treapta care i se acorda.
Înainte de a mă culca fac semnul crucii spre pat. Nu e păcat să te culci pe cruce?
Cu semnul crucii însemnăm locuinţa, patul şi hainele, spunând: „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Din cruce iese un foc sfânt şi arde tot ce este necurat, sfinţind locuinţa. Dacă însemnăm cu foc patul doar nu ne culcăm pe foc?! Aşa că nu ne culcăm pe cruce, ci pe locul sfinţit de cruce.

Ne putem închina dacă avem mănuşile pe mâini?
Sfântul Varsanufie spunea că celor care se închină cu mănuşile li se ia harul Domnului. Trebuie să ne facem semnul crucii cu evlavie. Iar bărbaţii trebuie să aibă şi capul descoperit. Dar se întâmplă să trecem pe lângă o biserică şi afară e ger. Atunci ne putem închina şi cu căciula pe cap, ca să alungăm gândurile necurate.
Poate oare cel nebotezat să mănânce anafură?
Nu. Omul nebotezat este mort sufleteşte. Nu avem voie să-i dăm anafură sau apă sfinţită, dar îl putem stropi cu agheasmă.

Care sunt păcatele din Gomora?
Au existat două oraşe pe teritoriul actual al Israelului: Sodoma şi Gomora. Locuitorii acestor oraşe făceau păcate împotriva firii: bărbaţii trăiau cu bărbaţi şi femeile cu femei, iar soţii făceau desfrânare. Pentru toate acestea, din cer a căzut foc straşnic asupra lor şi i-a nimicit. Acum, în acel loc este Marea Moartă. Acolo nu sunt peşti şi nici vegetaţie.
Dacă îţi notezi păcatele pe o foaie, ce trebuie să faci după aceea cu ea?
Dacă nu e scris acolo numele lui Dumnezeu, atunci foaia poate fi ruptă şi aruncată. Dar, dacă acolo se află scris numele lui Dumnezeu, nu trebuie s-o aruncăm, ci s-o ardem. Numele lui Dumnezeu se scrie întotdeauna cu majusculă, iar, dacă scriem o lucrare mare şi trebuie să ştergem cuvintele scrise, numele lui Dumnezeu trebuie să-L punem în paranteze, nu să-L ştergem.
Atunci când diaconul cădeşte biserica, ce trebuie să facă oamenii: să se întoarcă spre el sau spre altar?
Când diaconul sau preotul cădeşte în biserică, el cădeşte icoanele şi credincioşii, de aceea trebuie să ne întoarcem spre el. De ce se cădeşte spre oameni? Deoarece fiecare om poartă în el chipul lui Dumnezeu şi, deşi suntem păcătoşi, se cădeşte spre noi ca spre nişte sfinţi, deoarece suntem botezaţi şi chemaţi la sfinţenie.
În ziar am citit un articol despre înnoirea icoanelor. Ce să credem?
Acest lucru se întâmplă. În al doilea deceniu al secolului al XX-lea, în Petrograd, oamenii au văzut într-o dimineaţă cum cupolele unei biserici erau ca şi noi, aurite, deşi cu o zi înainte erau înnegrite de trecerea vremii. S-a făcut slujbă, iar preotul a spus că a avut loc o minune – cupolele s-au înnoit. Preotul a fost atunci arestat şi împuşcat…
Odată, eram de rând la mănăstire şi am fost chemat să împărtăşesc pe cineva acasă. Am văzut acolo, la un bărbat de 78 de ani, multe icoane. El mi-a spus că e sănătos şi că nu se va împărtăşi, ci a vrut doar să se pocăiască. L-am întrebat de ce nu a venit la biserică să se spovedească, iar el mi-a spus că acolo sunt mulţi oameni şi păcatele lui nu pot fi spuse în detaliu. În anul 1930 făcuse parte dintr-un grup de atei care mergeau din oraş în oraş şi vorbeau împotriva lui Dumnezeu, făceau „minuni” – prefăceau apa în vin. Puneau un praf şi apa devenea la culoare exact ca vinul. Astfel, acest grup s-a şi prins singur în plasă. Într-un club li s-a cerut să le dea spectatorilor să guste, căci la nunta din Cana Galileii nuntaşii au băut şi le-a plăcut vinul. Multe mi-a spus el că a făcut. Domnul S-a milostivit şi i-a dat posibilitatea să se pocăiască. A plâns foarte tare, fiindcă a luptat împotriva lui Dumnezeu… Aşa că există fel şi fel de minuni.
Ce îi aşteaptă pe cei care L-au hulit pe Dumnezeu, care au dărâmat biserici, au ars icoane şi cărţi sfinte?
În al treilea deceniu al secolului al XX-lea se făceau adesea astfel de lucruri. Unii se temeau de Dumnezeu, iar alţii făceau asta cu „vitejie”. De multe ori cădeau de pe biserică sau de pe clopotniţă şi mureau. Astfel de oameni de cele mai multe ori nu ajung să moară natural.
În Munţii Caucaz s-a întâmplat ca un monah din Lavra Pecerska din Kiev, ieromonahul Isaachie, de 92 de ani, să fie prădat de hoţi. Monahii trăiau în munţi, unde aveau o biserică. Isaachie era orb. Fraţii au plecat într-o zi de sărbătoare în oraşul Suhumi la slujbă, iar el a rămas singur. Trei mahomedani din Abhazia au venit şi i-au zis călugărului să le dea tot ce are de preţ: aur, bani. El le-a spus că e pustnic, că nu are nimic din ce vor şi i-a îndemnat să caute şi să ia ce le va plăcea. Ei l-au ameninţat atunci cu moartea, spunând că îl vor omorî ca pe o muscă. L-au legat pe monah cu un prosop, l-au târât şi l-au aruncat într-o prăpastie. Călugărul Isaachie a murit atunci.
În Lavra din Poceaev vieţuieşte acum un arhimandrit bătrân. Chilia lui era pe vremuri în munţi, mai jos decât a părintelui Isaachie. El a auzit tot ce s-a întâmplat, dar nu a putut face nimic, fiindcă îl împiedicau munţii. Când a coborât în prăpastie, părintele Isaachie era mort deja. Dar interesantă e soarta celor trei ucigaşi, care au murit într-un mod tragic în acelaşi an.
Dacă Domnul nu-i pedepseşte în această viaţă pe cei care luptă împotriva Lui, atunci la Infricoşătoarea Judecată îi aşteaptă pedeapsa veşnică. Fiecare trebuie să ştie că va primi răsplată după faptele sale. Domnul ne iubeşte pe toţi şi aşteaptă să ne pocăim, dar când în om nu mai există noţiunea de conştiinţă, atunci el poate muri subit. Demonii duc acel suflet direct în iad. Uneori, astfel de oameni sfârşesc prin a se sinucide.
În ziarul „Zilele” a fost publicată fotografia unei femei deasupra căreia a ieşit în poză un cap uriaş de bărbat. Când s-a făcut poza nimeni nu era alături de femeie. Ce s-a întâmplat?
îmi amintesc că în Lavra din Poceaev am fost fotografiat odată de un om. El mi-a făcut 20 de poze. Toate erau la fel, dar una dintre ele avea o icoană mică a Mântuitorului într-un colţ. L-am întrebat cum s-a întâmplat asta, dar el nu a putut să-mi răspundă.
Toate aceste fotografii ne amintesc că există şi o altă lume decât cea pe care o percepem noi şi că duhurile – rele sau bune – ne pot fi alături. Omul care nu trăieşte în Dumnezeu şi nu îi pare rău pentru păcatele săvârşite îl are pe cel rău lângă el. Puterea necurată se face uneori văzută în aceste fotografii.
Noi nu suntem singuri în biserică, ci alături de Maica Domnului, de îngeri, de sufletele credincioşilor care s-au rugat acolo şi acum sunt cu Domnul. Unii sunt întrebaţi de ce au săvârşit Liturghia dacă nu era nimeni în biserică. Ei răspund că nu slujesc oamenilor, ci lui Dumnezeu. Chiar dacă nu e nimeni în biserică, trebuie să facem slujba, fiindcă în biserică sunt Domnul lisus Hristos, pe Sfânta Masă, Maica Domnului, îngerii, sfinţii bineplăcuţi Domnului, toată Biserica nevăzută. Rugăciunea Bisericii este aşteptată de cei adormiţi şi de cei care, din cauza bolii, nu au putut veni la biserică.
O cunoştinţă de-a mea are un fiu lunatic, somnambul. Este posedat de diavol sau e vorba de o boală psihică?
Când păcătuieşte, omul îşi răneşte şi îmbolnăveşte sufletul. Până în secolul al XX-lea nu existau spitale de psihiatrie. Pentru cei bolnavi cu sufletul (psihe = suflet, în greceşte) existau bisericile şi mănăstirile. Când păcătuia, omul venea la biserică şi se spovedea, se împărtăşea, primind vindecare sufletească. Dar cum au închis bisericile şi mănăstirile, au început să apară spitalele de psihiatrie. Dacă un copil este bolnav înseamnă că părinţii trebuie să-şi amintească păcatele din viaţa lor, să se pocăiască, să se cunune. Când copilul are 10-15 ani trebuie spovedit, împărtăşit, iar părinţii să se roage pentru el. Toate aceste lucruri se află într-o strânsă legătură. Nu numai părinţii, ci şi fraţii şi surorile trebuie să se cunune, să trăiască în pace. Familia este un singur trup. Dacă s-a îmbolnăvit un membru, toţi se chinuiesc.
Fratele meu are o soţie necredincioasă, deşi a fost de accord să se boteze şi să se cunune.
Aceasta este împotriva cuvintelor lui Hristos, Care a spus: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16, 16). Tainele se săvârşesc doar pentru oamenii credincioşi.
Ce e acela un ateu? Cel care nu crede în Dumnezeu?
Mai degrabă cel care luptă împotriva lui Dumnezeu. Dostoievski era de părere că credinţa este sufletul poporului. Ateii sunt oamenii care au primit o credinţă nouă: ei au crezut în zero. Ce este zero? Este gaura covrigului. Credincioşii cred în covrig, iar ateii în gaură. Dacă nu ar fi covrigul, nu ar fi nici gaura. Dacă nu ar fi Dumnezeu, nu ar fi nici atei. Prezenţa ateilor dovedeşte clar existenţa lui Dumnezeu.
Cui şi cum trebuie să ne rugăm pentru a ne alege un soţ/o soţie?
În Serghiev Posad cunosc un pictor care a hotărât să se căsătorească. El s-a rugat Domnului şi Maicii Domnului, spunând: „Doamne, fata pe care o voi întâlni prima în biserică (cea care se va apropia de mine), aceea să fie soţia mea”. A plecat la Moscova, la Catedrala Botezul Mântuitorului, şi alături de el stătea o fată, care l-a privit şi i-a zâmbit. El a întrebat-o cum o cheamă.
– Katea, a răspuns ea.
– Eşti căsătorită? -Nu.
– Vrei să te căsătoreşti?
– Vreau.
Ei locuiesc acum în Serghiev Posad şi le merge bine. Domnul i-a trimis o soţie. Iar dacă îti cauţi sot ori soţie la discotecă sau la teatru, atunci toată viaţa vei „dansa”.
Putem folosi lucrurile pe care le fac oamenii nebotezaţi?
Dar ce să faci, dacă trăim în această lume păcătoasă? Cel mai important, dacă Domnul ne-a dat credinţă şi rugăciune, este să ne rugăm pentru lumea care se pierde din cauza păcatului, pentru cei rătăciţi care aleargă după bunuri pământeşti, pentru cei necredincioşi, pentru cei nebotezaţi, pentru heterodocşi, ca Domnul să-i aducă la turma Sa – Biserica.
E adevărat că sufletele celor bolnavi psihic ajung în rai?
În niciun caz. Există foarte mulţi necredincioşi bolnavi psihic, care înjură, fumează, beau.
Bolnavul psihic credincios, care s-a spovedit tot timpul, care a dus o viaţă creştinească, poate fi mântuit de Domnul. Şi bolnavii psihic sunt diferiţi. Există unii care sunt ca nişte copii. Vin la noi la spovedanie şi nu pot explica cum s-au petrecut păcatele pe care le-au făcut.
Odată, în Lavra Sfântului Serghie, a venit la mine o femeie care şi-a adus fratele la spovedanie. Acesta avea 60 de ani şi era grăsuţ (cred că avea mai mult de 100 de kilograme). Mintea lui nu s-a dezvoltat de la 7 ani. Sora lui m-a rugat să-1 spovedesc. Ca să vină la spovedanie, femeia i-a cumpărat o maşinuţă de jucărie. El o purta în buzunar. Când vorbeam cu el, omul se juca împingând maşinuţa, ca un copil.
Dacă vezi neajunsurile unui om înseamnă că „l-ai judecat cu privirea”?
Nu. La închisoare se află mulţi oameni. Unii sunt judecaţi, iar alţii sunt doar în arest preventiv. Aceştia sunt bănuiţi că au omorât sau au tâlhărit ş.a. Unii dintre ei pot fi eliberaţi până la urmă. Abia după ce vor fi judecaţi, vor fi consideraţi ucigaşi, hoţi, înşelători.
Aşa suntem şi noi. Vedem într-un om unele păcate şi atunci ne putem descoperi prin acestea propriile păcate. Dacă doar am văzut şi am bănuit, nu avem păcat, dar dacă vom spune: „Acest om e beţiv”, „Acesta e hoţ”, atunci îl judecăm şi asta e deja păcat. Mai bine să nu ne uităm la nimeni ce face. Trebuie să avem o viaţă duhovnicească îmbunătăţită ca să putem vedea păcatul în cineva, iară a judeca persoana respectivă, ci fiindu-ne milă de ea şi rugându-ne pentru îndreptarea ei. Păcătuim atunci când vedem păcatul în om şi-l judecăm.
Ce fel de păcat este „grija de multe”?
Domnul ne-a spus: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). Există oameni care încearcă să facă de toate, se bagă peste tot. Trebuie să punem pe primul plan mântuirea sufletului şi Domnul ne va dărui restul cu prisos.
Dacă vom trăi în rugăciune, atunci grijile deşarte vor dispărea. Ştiu din experienţă că pelerinii au multe ispite pe drumul înspre mănăstirea noastră. Dacă merg cu maşina personală se întâmplă ceva: ba o pană, ba altceva… aproape întotdeauna sunt neplăceri. Dar şi dacă merg cu trenul tot au ispite. Omul merge pe drum şi se pregăteşte cu multe întrebări, dar când ajunge toate rămân pe planul doi şi uită ce vroia să întrebe. Spune că toate s-au lămurit cumva. De fapt, nu avem nevoie de ceva anume. Vrăjmaşul ne poate suci minţile, ne dă de gândit probleme, deşertăciuni, încât uităm de Domnul, de rugăciune, de faptele bune. Să ţineţi minte că pe primul loc stă mântuirea sufletului! Domnul şi viaţa viitoare fericită trebuie să se afle înaintea noastră tot timpul.
Cum să deosebeşti omul indiferent de cel care are pace în suflet?
Există câte un om liniştit, făcător de bine, rugător şi care citeşte din Sfinţii Părinţi şi din Sfânta Scriptură. Are pace în suflet, căci harul lui Dumnezeu îi linişteşte sufletul. Domnul spune despre unii ca aceştia: „împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17,21). Există şi alt fel de linişte: atunci când omul este curat şi apoi păcătuieşte iară a se pocăi după aceea, are la început mustrări de conştiinţă şi, dacă nu se duce la spovedanie, devine un infractor prin încălcarea repetată a Legii Domnului şi conştiinţa nu-l mai mustră. Conştiinţa adoarme în acest fel fără a-l mai „deranja” pe „posesor”. Am întâlnit astfel de oameni la închisoare, unde unii sunt condamnaţi la moarte pentru crime deosebit de grave. Am spovedit odată pe unul dintre aceştia (acum nu mai trăieşte) care omorâse trei oameni. La spovedanie a mărturisit că mai ucisese doi oameni în afară de aceia pentru care era condamnat. L-am întrebat atunci dacă nu i-a fost milă de ei. El mi-a spus că nu-i era milă şi că îi privea ca pe nişte muşte. Îi omorâse cu atâta răutate!… Mi-a zis că recunoaşte că i-a ucis, dar că nu-i pare rău. Pentru că nu mai avea mult de trăit, a scris o scrisoare de pocăinţă şi a vrut să se spovedească. El se afla între două lumi şi l-am împărtăşit, lăsându-l în voia Domnului.
Omul rău poate avea o inimă liniştită, dar înlăuntrul acestei „linişti” clocoteşte răul, arde focul iadului. Am întâlnit pe stradă nu demult unii ca aceştia. În exterior păreau liniştiţi, parcă ar fi fost buni prieteni. Unul dintre ei era însoţit de doi bodyguarzi. Mai erau şi trei fete. Cum au început să joace cărţi s-au enervat şi totul a ieşit la iveală. Iată ce fel de linişte aveau ei!
Cineva a văzut un OZN. Ce sunt aceste apariţii?
Acestea sunt duhuri rele. De ce? Fiindcă oamenii au devenit savanţi acum, le place tehnica şi diavolul îi ispiteşte sub această formă. Când eram în armată, am văzut şi eu un astfel de OZN. Au venit atunci nişte tineri din Moscova să mă viziteze. Plouase de curând şi nu se putea folosi drumul, aşa că i-am dus cu barca prin împrejurimi. Când ne-am apropiat de un pod, cam la 100 de metri de noi a apărut un OZN – o sferă luminoasă. Toţi s-au întrebat ce ne facem, dar eu am spus: „Haideţi să ne rugăm!” Am făcut seninul crucii spre sferă şi am rostit rugăciunea „Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui…”. Nici nu am terminat rugăciunea, că acel OZN a şi dispărut! Aşa că demonii iau diverse forme.
Este păcat să ne uităm la televizor?
Cum credeţi, e păcat? Înainte nu mă uitam niciodată. Când eram în armată, la Seminar şi după aceea la Lavră, nu mă uitam. Dar când am început să organizăm serate cu întrebări şi răspunsuri, oamenii mă întrebau cum să reacţioneze la cele văzute la televizor. Pentru a le răspunde ar fi trebuit să ştiu ce se întâmplă în lume.
Care este atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de filme?
Există diferite filme. Din Occident ne vin acum foarte multe filme de proastă calitate, doar-doar se va uita cineva la ele! Unele filme care vin la noi nu sunt difuzate pe postul de televiziune sau la cinema în locul în care au fost turnate, fiindcă cei de acolo s-au săturat deja de astfel de nulităţi. Oamenii de la noi se uită mai ales la filmele pornografice, la cele de groază sau cu bătăi. Sunt însă şi filme bune, pe teme biblice. Astfel de filme sunt utile. Se pot face filme cu vieţile unor sfinţi, filme moralizatoare ş.a. Trebuie să ştim cum să alegem din tot ceea ce ni se oferă.
Sub crucea de pe cupola bisericilor am văzut că este reprezentată o semilună. Ce înseamnă aceasta?
Este vorba despre forma veche de reprezentare a crucii pe bisericile ortodoxe. Lumea în care trăim este ca o mare, iar crucea este ancora mântuirii. Crucea de pe biserici reprezintă această ancoră.
Ce să facem dacă găsim o cruce? Se spune că nu e bine s-o purtăm.
Pentru diavol nu e bine s-o purtăm şi el ne sugerează să nu o luăm, fiindcă vom avea necazuri. Crucea este sfântă şi nu trebuie să stea aruncată pe jos. Trebuie ridicată, spălată, iar dacă nu avem una, chiar să o purtăm.
Putem depozita banii în bancă?
Este mai bine să depozităm banii în banca cerească. Dacă îi depozităm în banca de pe pământ, pot dispărea – nu există garanţii totale niciodată. Dar dacă ne vom trimite banii pe lumea cealaltă prin mâinile săracilor, ale văduvelor sau orfanilor, vor fi în siguranţă, aşa cum ne vom simţi şi noi când îi vom vedea.
Putem pleca din biserică imediat după ce ne-am împărtăşit?
Unii creştini cred că poţi pleca de la Liturghie imediat după ce s-a cântat Tatăl nostru. Însă este un canon apostolic care spune că nu avem voie să procedăm astfel, fiindcă riscăm să fim excomunicaţi. Putem pleca doar după ce preotul spune: „Cu pace să ieşim”, iar cei care s-au împărtăşit trebuie să stea până la sfârşit pentru a asculta rugăciunile de mulţumire.
Ce reprezintă culionul monahal?
Culionul monahului reprezintă o corabie. Monahul duce în mănăstire o viată diferită de a mireanului – e ca şi cum ar pluti într-o corabie. Şi bisericile sunt construite de multe ori în formă de corabie din acelaşi motiv: creştinii se salvează din marea învolburată a vieţii în această barcă. Cupola simbolizează o lumânare care arde sau pânzele corăbiei, în care intră cei ce au primit Botezul, iar cei ce sunt afară plutesc printre valuri: unii sunt pe apă, alţii s-au înecat deja, căci este foarte periculos să înoţi în afara corăbiei.

Convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov), Îndrumar creştin pentru vremurile de azi

Tags: , , , ,