Stiri »

25 aprilie 2019 – 10:41 | Comentariile sunt închise pentru Hai cu noi nr. 63 aprilie 201990 views

Buletin parohial Hai cu noi nr. 63 aprilie 2019
Hai cu noi nr. 63 aprilie 2019

Share000

Citeste mai multe »
evenimente
Social - Filantropice
Sănătate pentru toți
Zâmbiţi cu noi
Editorial
Home » Articole, Cateheză

Viaţa Sfintei Mucenițe Ecaterina

Submitted by on 27 decembrie 2018 – 16:01No Comment | 9 views

Viaţa Sfintei Mucenițe Ecaterina

„Cu înțelepciunea ca și cu razele soarelui ai luminat pe filosofii păgâni și ca o lună prealuminoasă, care strălucea în noaptea necredinței, întunericul l-ai gonit; iar pe împărăteasa o ai încredințat, dimpreună și pe prigonitorul l-ai mustrat, de Dumnezeu chemată, fericită Ecaterino!
Cu bucurie ai alergat la cămara cea cerească, către Hristos, Mirele cel preafrumos, și de la Dânsul te-ai încununat cu cunună împărătească.
Înaintea Căruia împreună cu îngerii stând, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta.”

Tropar (glasul al 4-lea) (varianta românească)

Mărita și slăvita Mare Muceniță Ecaterina din Alexandria a fost fiica guvernatorului Alexandriei egiptene, Contas, în timpul domniei împăratului Maximinus (305-313) și a pătimit pentru Domnul în anul 305. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 24 noiembrie (slavii) sau la 25 noiembrie (grecii, românii, arabii).

S-a născut şi a crescut în oraşul Alexandria Egiptului, la sfârşitul secolului al III-lea, pe vremea împăratului păgân Maxenţiu, ea fiind fiica regelui Costus al Ciliciei şi a prinţesei Sabinella, a fost trimisă la Alexandria pentru a se instrui la şcoala renumiţilor filozofi de acolo. La vârsta de şaptesprezece ani, era cea mai frumoasă şi cea mai învăţată tânără din oraş. Considerând că nu mai are ce să înveţe, se întoarce în patrie şi acceptă propunerea părinţilor de a se gândi la căsătorie, dar le spune hotărâtă că nu-şi va da mâna decât unui tânăr la fel de frumos şi de învăţat ca şi ea. Mulţi prinţi au renunţat la gândul de a-i cere mâna, iar alţii au rămas ruşinaţi în faţa întrebărilor Ecaterinei.

Fiind destul de greu să găsească pe cineva care să fie pe placul fiicei sale – „bun cu neamul, cu bogăţia, cu frumuseţea şi cu înţelepciunea”, mama, creștină într-ascuns, o duce la un părinte duhovnicesc care îi vorbește Ecaterinei despre Hristos ca despre Mirele ei desăvârșit și-i dăruiește o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul spunându-i că trebuie să se roage lor pentru ca să se bucure de vederea Mirelui ceresc.

După stăruitoare rugăciuni, Ecaterina are o vedenie cu Maica Domnului cu Pruncul, precum erau în icoană; numai că El nu a dorit să o privească pe Ecaterina, pentru că era „foarte întunecată” la suflet, fiind plină de necurăția păgânătății. Întristată foarte, s-a dus din nou la sfântul părinte pentru povățuire. Acesta a catehizat-o, după care a botezat-o și a făcut-o cu adevărat frumoasă, plină de frumusețe duhovnicească, fapt pentru care, noaptea, în altă vedenie preadumnezeiască, Ecaterina L-a văzut pe Domnul și El i-a spus că e „foarte plăcută”, „prealuminată” și „slăvită” și i-a dat un inel prin care I-a devenit mireasă duhovnicească.

Acest inel i-a rămas pe deget şi există şi astăzi; toţi cei care au bucuria să se închine la moaştele ei din Mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai primesc un astfel de inel, simbol că şi-au închinat viaţa lui Hristos şi au păstrat legământul între ei şi Dumnezeu.

Venind la Alexandria nelegiuitul împărat Maxenţiu şi poruncind tuturor să-i urmeze în aducerea necuratelor jertfe idolilor, Ecaterina i-a ieşit înainte şi i-a arătat cu îndrăzneală toate erorile idolatriei şi i-a vorbit despre îmbrăţişarea vieţii creştine.

Împăratul, văzând că nu poate face faţă marii ştiinţe, înţelepciuni şi elocinţe a Ecaterinei, a convocat 150 dintre cei mai înţelepţi filozofi şi retori ai vremii pentru a o birui şi a o face astfel de ruşine. Dar, prin harul lui Hristos şi prin înţelepciunea care îi fusese dăruită de către Înţelepciunea cea de sus, Ecaterina nu numai că a reputat victoria în dezbateri asupra celor 150 de învățați, ci şi, în urma unei frumoase pledoarii pentru viaţa creştină, i-a convins pe aceştia să îmbrăţişeze credinţa cea adevărată a lui Hristos. Nebun de furie, împăratul a poruncit ca toţi acei filozofi să fie arşi de vii; prin rugăciunile Sfintei Ecaterina ei au primit prin focul cel mucenicesc, Sfântul Botez şi darul Sfântului Duh.

Pe Sfânta Ecaterina, după ce a încercat zadarnic – atât prin vorbe mieroase cât şi prin ameninţări – să o determine să se lepede de credinţa ei, împăratul a supus-o la chinuri înfricoşătoare, după care a aruncat-o în închisoare, poruncind să nu i se dea de băut şi de mâncare.

Dar milostivul Dumnezeu îi purta de grijă şi îi trimitea zilnic hrană, printr-o porumbiţă. Mai mult, Însuşi Iisus Hristos a venit la ea pentru a o îmbărbăta.
În temniţă fiind, Sfânta Ecaterina a adus la credinţă pe mulţi care veneau să o viziteze, inclusiv pe comandantul gărzii imperiale, Porfirie, împreună cu două sute de soldaţi, precum şi pe împărăteasa Augusta, soţia lui Maxenţiu. Ei cu toţii au luat pentru aceasta sângeroasă mucenicie de la tiranul împărat.

Acesta, nemairăbdând puterea credinţei ei, a hotărât ca Ecaterina să fie trasă pe o roată cu cuie, aşa încât să-i rupă în bucăţi trupul, pentru ca să fie chinurile ei cât mai aprige şi cât mai dureroase.

Dar un înger a venit şi a sfărâmat roata şi bucăţi din ea au sărit către păgânii care erau de faţă atunci, omorându-i. Văzând aceasta, împăratul Maxenţiu a hotărât ca Sfintei Muceniţe să i se taie capul. După ce a îngenunchiat, Sfânta Ecaterina şi-a înălţat mâinile şi s-a rugat lui Dumnezeu pentru ea şi pentru întreaga lume. Apoi şi-a plecat capul şi a fost decapitată. Şi din grumazul Sfintei, în loc de sânge, a curs lapte spre dovada curăţiei şi a vieţii ei fecioreşti.

Trupul ei a fost luat de către îngeri şi dus într-un loc pustiu ştiut numai de Dumnezeu, unde a rămas mai bine de 500 de ani neîngropat, până ce unui călugăr din Muntele Sinai i s-a descoperit unde se află moaştele Sfintei. Acestea au fost așezate cu multă cinste şi dragoste în mănăstirea din Muntele Sinai construită de Sf. Împărăteasă Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare.
Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina este ocrotitoarea tuturor celor învăţaţi, a celor care caută lumina cunoştinţei şi a cunoştinţelor. Ea este cea care se roagă pentru studenţi, pentru elevi, pentru toţi cei iubitori de carte.

Ea este ocrotitoarea teologilor, profesorilor, avocaţilor, procurorilor, medicilor, pentru că ea a fost părtaşă la învăţăturile acestor înţelepţi întotdeauna.

Ea este îndreptătoarea în credinţă şi în căsnicie, ocrotitoarea tuturor mamelor, a acelor femei care doresc să fie mame şi nu pot să nască, este ajutătoarea celor aflaţi în pragul căsătoriei, rugătoarea neobosită a copiilor, fecioarelor şi văduvelor, vindecătoarea celor bolnavi, izbăvitoarea celor în necazuri, apărătoarea bătrânilor. Ea este ocrotitoarea sărmanilor şi a săracilor, pentru că ea a lăsat bogăţia lumii şi a îmbrăţişat mucenicia.

Sfânta Ecaterina trebuie să ne dea prilejul de a-i imita viaţa, virtuţile şi credinţa ei înflăcărată şi statornică. Să o rugăm toţi cu credinţă fierbinte să ne acopere cu harul ei. Să o rugăm să ne dăruiască mult dorita sănătate sufletească şi trupească. Să o rugăm să mijlocească pentru mântuirea noastră. Amin.
Sfântă Mare Muceniță Ecaterina, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi! Amin!

Diac. Dimitriu Sîrghie Daniel – „Parohia Înălțarea Domnului”- Pașcani

ShareShare on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0